2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caligrafia vt [At: IORGA, L. I, 432 / P: ~fi-a / Pzi: ~iéz / E: fr caligraphier] A scrie frumos, ordonat, citeț.

CALIGRAFIÁ, caligrafiez, vb. I. Tranz. A scrie frumos, ordonat, citeț. [Pr.: -fi-a] – Din fr. calligraphier.

CALIGRAFIÁ, caligrafiez, vb. I. Tranz. A scrie frumos, ordonat, citeț. [Pr.: -fi-a] – Din fr. calligraphier.

CALIGRAFIÁ, caligrafiez, vb. I. Tranz. A scrie caligrafic, a scrie frumos (un text). – Pronunțat: -fi-a.

CALIGRAFIÁ, caligrafiez, vb. I. Tranz. A scrie frumos, ordonat, citeț. [Pr.: -fi-a] – Fr. calligraphier.

CALIGRAFIÁ vb. I. tr. A scrie frumos, caligrafic. [Pron. -fi-a, p.i.3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. calligraphier].

CALIGRAFIÁ vb. tr. a scrie caligrafic. (< fr. calligraphier)

A CALIGRAFIÁ ~éz tranz. (litere, caractere) A scrie caligrafic. [Sil. -fi-a] /<fr. calligraphier


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caligrafiére s. f., g.-d. art. caligrafiérii

caligrafiá (a ~) (-li-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 caligrafiáză, 1 pl. caligrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să caligrafiéze; ger. caligrafiínd (-fi-ind)

caligrafiá vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. caligrafiéz, 3 sg. și pl. caligrafiáză, 1 pl. caligrafiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. caligrafiéze; ger. caligrafiínd (sil. -fi-ind)

caligrafia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. caligrafiază, 1 pl. caligrafiem, ger. caligrafiind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CALIGRAFIÉRE s. scriere. (Era talentat la ~ literelor gotice.)

CALIGRAFIERE s. scriere. (Era talentat la ~ literelor gotice.)

Intrare: caligrafiere
caligrafiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caligrafiere
  • caligrafierea
plural
  • caligrafieri
  • caligrafierile
genitiv-dativ singular
  • caligrafieri
  • caligrafierii
plural
  • caligrafieri
  • caligrafierilor
vocativ singular
plural
Intrare: caligrafia
  • silabație: ca-li-gra-fi-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • caligrafia
  • caligrafiere
  • caligrafiat
  • caligrafiatu‑
  • caligrafiind
  • caligrafiindu‑
singular plural
  • caligrafia
  • caligrafiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • caligrafiez
(să)
  • caligrafiez
  • caligrafiam
  • caligrafiai
  • caligrafiasem
a II-a (tu)
  • caligrafiezi
(să)
  • caligrafiezi
  • caligrafiai
  • caligrafiași
  • caligrafiaseși
a III-a (el, ea)
  • caligrafia
(să)
  • caligrafieze
  • caligrafia
  • caligrafie
  • caligrafiase
plural I (noi)
  • caligrafiem
(să)
  • caligrafiem
  • caligrafiam
  • caligrafiarăm
  • caligrafiaserăm
  • caligrafiasem
a II-a (voi)
  • caligrafiați
(să)
  • caligrafiați
  • caligrafiați
  • caligrafiarăți
  • caligrafiaserăți
  • caligrafiaseți
a III-a (ei, ele)
  • caligrafia
(să)
  • caligrafieze
  • caligrafiau
  • caligrafia
  • caligrafiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

caligrafiere

etimologie:

caligrafia

  • 1. A scrie frumos, ordonat, citeț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: