2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALIFICÁT, -Ă, calificați, -te, adj. Care are sau care cere pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate. ♦ (Despre infracțiuni) Săvârșit în împrejurări speciale, bine precizate. – V. califica.

CALIFICÁT, -Ă, calificați, -te, adj. Care are sau care cere pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate. ♦ (Despre infracțiuni) Săvârșit în împrejurări speciale, bine precizate. – V. califica.

calificat, ~ă a [At: V. ROM., 1950, nr. 11, 59 / Pl: ~ați, ~e / E: califica] 1 (D. oameni) Care are sau care cere pregătire specială într-un domeniu de activitate. 2 (D. infracțiuni) Săvârșit în împrejurări speciale, bine precizate Si: calificabil (2).

CALIFICÁT, -Ă, calificați, -te, adj. 1. Care are o calificare specială, care a dobîndit știința și experiența necesară pentru îndeplinirea cu succes a unei munci într-o specialitate. Cadrele calificate reprezintă fondul de aur al economiei noastreun fond care trebuie gospodărit cu grijă, cu mult spirit de răspundere. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2681. ◊ Muncitor calificat = muncitor care a dobîndit o pregătire de producție (recunoscută oficial) în cadrul unei anumite specialități. Electrificarea țării va cere un mare număr de muncitori calificați, tehnicieni și ingineri. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 501. Muncă calificată = muncă pentru a cărei îndeplinire se cere o pregătire specială. Normele învechite duc la nivelarea, la ștergerea diferenței dintre munca calificată și necalificată. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2598. Echipă calificată = echipă care și-a cîștigat dreptul de a lua parte la o anumită competiție sportivă. 2. (Jur., în expr.) Furt calificat = furt săvîrșit în condiții speciale, prevăzute precis de codul penal (de pildă în timpul nopții, într-o casă locuită, prin efracție etc.). Furtul calificat se pedepsește mai aspru decît furtul simplu.

CALIFICÁT, -Ă, calificați, -te, adj. 1. Care are sau cere o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate. 2. (În expr.) Furt calificat = furt săvârșit în anumite condiții prevăzute de lege, într-un anumit loc și de către anumite persoane (și care agravează pedeapsa). – V. califica.

CALIFICÁT, -Ă adj. 1. Care are sau cere pregătire specială într-un anumit domeniu. 2. (Jur.; despre infracțiuni) Săvârșit în împrejurări speciale. [Cf. fr. qualifié].

CALIFICÁT, -Ă adj. 1. care are sau cere pregătire specială într-un anumit domeniu. 2. (despre infracțiuni) săvârșit în împrejurări speciale. (< fr. qualifié)

CALIFICÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A CALIFICA și A SE CALIFICA. 2) (despre infracțiuni) Care este comis în circumstanțe agravante; săvârșit în împrejurări speciale. Crimă ~tă. /v. a (se) califica

calificat a. se zice, în procedură, de un furt săvârșit în circumstanțe agravante.

*calificát, -ă adj. Îndreptățit, care merită să: om calificat. Furt calificat, comis în circumstanțe agravante (ca efracțiunea, sărirea garduluĭ ș. a.), în opoz. cu furt simplu.

CALIFICÁ, calífic, vb. I. 1. Refl. și tranz. A dobândi sau a face să dobândească un nivel adecvat de pregătire prin însușirea unor cunoștințe și deprinderi de specialitate. 2. Refl. A obține (în urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapă superioară într-o competiție sau într-o probă sportivă, culturală etc. 3. Tranz. A atribui unei ființe sau unui lucru o anumită calitate; a caracteriza; a numi. – Din fr. qualifier, lat. qualificare.

calificá [At: COD. PEN. R. P. R. 15 / Pzi: ~ific / E: fr qualifier, lat qualificare ] 1 vt A atribui unei ființe sau unui obiect o anumită calitate. 2 vtr A dobândi sau a ajuta să dobândească un nivel adecvat de pregătire prin însușirea unor cunoștințe și deprinderi de specialitate (împreună cu recunoașterea acestei pregătiri). 3 vr A obține (în urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapă superioară într-o competiție sau într-o probă sportivă, culturală etc.

CALIFICÁ, calífic, vb. I. 1. Refl. și tranz. A dobândi sau a ajuta să dobândească un nivel adecvat de pregătire prin însușirea unor cunoștințe și deprinderi de specialitate (împreună cu recunoașterea oficială a acestei pregătiri). 2. Refl. A obține (în urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapă superioară într-o competiție sau într-o probă sportivă, culturală etc. 3. Tranz. A atribui unei ființe sau unui lucru o anumită calitate; a caracteriza; a numi. – Din fr. qualifier, lat. qualificare.

CALIFICÁ, calífic, vb. I. 1. Refl. A dobîndi un nivel adecvat de pregătire într-un domeniu de activitate, împreună cu recunoașterea oficială a acestei pregătiri. Se califică la locul de muncă, urmînd și cursurile școlii de calificare de pe șantier. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2659. 2. Refl. A obține dreptul de a concura la o competiție sportivă. Echipa s-a calificat pentru finala cupei R.P.R. de fotbal. 3. Tranz. A arăta existența unei anumite calități la o ființă sau la un lucru; a caracteriza printr-un cuvînt, printr-o denumire.

CALIFICÁ, calífic, vb. I. 1. Refl. și tranz. A dobândi sau a ajuta să dobândească un nivel adecvat de pregătire într-un domeniu de activitate (împreună cu recunoașterea oficială a acestei pregătiri). 2. Refl. A obține (în urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapă superioară într-o competiție sau într-o probă sportivă. 3. Tranz. A arăta că o ființă sau un lucru are o anumită calitate; a caracteriza printr-un cuvânt. – Fr. qualifier (lat. lit. qualificare).

CALIFICÁ vb. I. 1. tr., refl. A dobândi sau a da cuiva posibilitatea să dobândească o calificare, un titlu într-un anumit domeniu etc. 2. tr. A fi admis să concureze la o competiție sportivă. 3. tr. A atribui o calitate unei ființe sau unui lucru; a arăta calitatea unui lucru sau a unei persoane; a caracteriza. [P.i. calífic. / cf. fr. qualifier].

CALIFICÁ vb. I. tr., refl. a dobândi, a ajuta pe cineva să dobândească o calificare, un titlu etc. II. refl. a fi admis să concureze la o competiție sportivă. III. tr. a atribui o calitate unei ființe, unui lucru; a caracteriza. (< fr. qualifier, lat. qualificare)

A CALIFICÁ calífic tranz. 1) A face să se califice. 2) (persoane) A desemna printr-un calificativ (de obicei depreciativ); a numi; a face; a taxa; a eticheta. /<lat. qualificare, fr. qualifier

A SE CALIFICÁ mă calífic intranz. 1) A obține calificare; a căpăta cunoștințe într-un domeniu de activitate; a se specializa. 2) A obține dreptul de a concura la o etapă superioară a unei competiții (sportive, culturale etc.). /<lat. qualificare, fr. qualifier

calificà v. a arăta calitatea unei persoane sau unui lucru.

*calífic, a v. tr. (mlat. qualífico, -áre). Arăt calitatea uneĭ persoane saŭ unuĭ lucru. Atribuĭ un titlu, un epitet: l-a calificat de „erudit”.

arată toate definițiile

Intrare: calificat
calificat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calificat
  • calificatul
  • calificatu‑
  • califica
  • calificata
plural
  • calificați
  • calificații
  • calificate
  • calificatele
genitiv-dativ singular
  • calificat
  • calificatului
  • calificate
  • calificatei
plural
  • calificați
  • calificaților
  • calificate
  • calificatelor
vocativ singular
plural
Intrare: califica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • califica
  • calificare
  • calificat
  • calificatu‑
  • calificând
  • calificându‑
singular plural
  • califică
  • calificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • calific
(să)
  • calific
  • calificam
  • calificai
  • calificasem
a II-a (tu)
  • califici
(să)
  • califici
  • calificai
  • calificași
  • calificaseși
a III-a (el, ea)
  • califică
(să)
  • califice
  • califica
  • califică
  • calificase
plural I (noi)
  • calificăm
(să)
  • calificăm
  • calificam
  • calificarăm
  • calificaserăm
  • calificasem
a II-a (voi)
  • calificați
(să)
  • calificați
  • calificați
  • calificarăți
  • calificaserăți
  • calificaseți
a III-a (ei, ele)
  • califică
(să)
  • califice
  • calificau
  • califica
  • calificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calificat

  • 1. Care are sau care cere pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Cadrele calificate reprezintă fondul de aur al economiei noastre – un fond care trebuie gospodărit cu grijă, cu mult spirit de răspundere. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2681.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Muncitor calificat = muncitor care a dobândit o pregătire de producție (recunoscută oficial) în cadrul unei anumite specialități.
      exemple
      • Electrificarea țării va cere un mare număr de muncitori calificați, tehnicieni și ingineri. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 501.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Muncă calificată = muncă pentru a cărei îndeplinire se cere o pregătire specială.
      exemple
      • Normele învechite duc la nivelarea, la ștergerea diferenței dintre munca calificată și necalificată. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2598.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Echipă calificată = echipă care și-a câștigat dreptul de a lua parte la o anumită competiție sportivă.
      surse: DLRLC
    • 1.4. (Despre infracțiuni) Săvârșit în împrejurări speciale, bine precizate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
      • 1.4.1. Furt calificat = furt săvârșit în condiții speciale, prevăzute precis de codul penal (de pildă în timpul nopții, într-o casă locuită, prin efracție etc.).
        exemple
        • Furtul calificat se pedepsește mai aspru decât furtul simplu.
          surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi califica
    surse: DEX '98 DEX '09

califica

  • 1. reflexiv tranzitiv A dobândi sau a face să dobândească un nivel adecvat de pregătire prin însușirea unor cunoștințe și deprinderi de specialitate.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Se califică la locul de muncă, urmînd și cursurile școlii de calificare de pe șantier. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2659.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A obține (în urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapă superioară într-o competiție sau într-o probă sportivă, culturală etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Echipa s-a calificat pentru finala cupei R.P.R. de fotbal.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A atribui unei ființe sau unui lucru o anumită calitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: caracteriza numi (vb.)

etimologie: