CALCINÁRE, calcinări, s. f. Acțiunea de a calcina; (popular) prăjire. Calcinarea minereurilor.

CALCINÁRE, calcinări, s. f. Acțiunea de a calcina.

CALCINÁRE s.f. Acțiunea de a calcina și rezultatul ei; calcinație. [< calcina].

CALCINÁ, calcinez, vb. I. Tranz. A supune o substanță oarecare (minereu, cretă, var, sare etc.) acțiunii unui foc intens, pentru a îndepărta substanțele ușoare (ca apa, acidul carbonic etc.); (popular) a prăji.

CALCINÁ, calcinez, vb. I. Tranz. A supune o substanță sau un obiect la o temperatură înaltă pentru a îndepărta substanțele volatile, pentru a produce unele reacții sau pentru a distruge unele substanțe. – Fr. calciner.

CALCINÁ vb. I. tr. A supune o substanță la acțiunea unui foc puternic pentru a o usca; (pop.) a prăji. [< fr. calciner].

CALCINÁ vb. tr. a încălzi o substanță la temperaturi înalte, în scopul transformării ei în altă substanță. ◊ a arde, a carboniza. (< fr. calciner, lat. calcinare)

A CALCINÁ ~éz tranz. (substanțe chimice) A supune acțiunii unei temperaturi înalte (în vederea eliminării apei, a unor compuși volatili etc.). /<fr. calciner

calcinà v. 1. a preface piatra în var nestins; 2. a usca la o căldură foarte ridicată.

*calcinațiúne f. (d. calcinez). Acțiunea de a calcina. – Și -áție și -áre.

*calcinéz v. tr. (fr. calciner, d. lat. calx, calce.) Prefac în calce pin foc intens. Usuc la o căldură intensă.

calcináre s. f., g.-d. art. calcinắrii; pl. calcinắri

calcináre s. f., g.-d. art. calcinării; pl. calcinări

calciná (a ~) vb., ind. prez. 3 calcineáză

calciná vb., ind. prez. 1 sg. calcinéz, 3 sg. și pl. calcineáză

CALCINÁRE s. calcinație. (~ a unei substanțe chimice.)

CALCINARE s. calcinație. (~ a unei substanțe chimice.)

CALCINARE (< fr.) s. f. 1. Operație de transformare a unei substanțe chimice în alta prin încălzire în aer sau curent de oxigen, la temperaturi înalte, în scopul eliminării apei (de cristalizare, de constituție etc.), înlăturării unor compuși volatili, oxidării etc. 2. Încălzire a unui minereu, în absența aerului, pînă la o temperatură inferioară celei de topire, în scopul eliminării apei sau al disocierii carbonaților.