CALCHIERE, calchieri, s. f. Acțiunea de a calchia și rezultatul ei. [Pr.: -chi-e-] – V. calchia.

călcare sf [At: ANTIM, P. 96 / Pl: ~cări / E: călca] (Rar) 1 Pășire. 2 Bătătorire. 3 Încălcare. 4 Jefuire.

CĂLCARE sf. 1 Faptul de a călca, rezultatul acestei acțiuni ¶ ¶ contr. NECĂLCARE ¶ 2 spec. Năvălire într’un loc cu intențiunea de a prăda: se întîmplase peste noapte o ~ cu omor în banul unui jidov CAR..

CALCHIERE, calchieri, s. f. Acțiunea de a calchia și rezultatul ei. [Pr.: -chie-re-] – V. calchia.

CĂLCARE, călcări, s. f. Faptul de a călca. 1. Nerespectare, violare a unei legi, a unei dispoziții, a unui ordin, a unei convenții etc. Trădarea de patrie, călcarea jurămîntului, trecerea de partea inamicului... constituie crimele cele mai grave față de popor și stat și sînt pedepsite de lege cu toată asprimea. CONST. R.P.R. 42. Călcările pravilei erau fără cruțare pedepsite. GALACTION, O. I 212. Și apoi o rodea la ficați călcarea poruncii tatălui lor. ISPIRESCU, L. 51. 2. Abatere, deviere de la un principiu, de la o teorie, de la o linie. Documentele Congresului al XIX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice trebuie să înarmeze organizațiile noastre de partid în vederea intensificării luptei împotriva oricărei călcări și deformări a liniei partidului. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 51. 3. Atac, năvălire pentru a jefui. Se întîmplase peste noapte o călcare cu omor. CARAGIALE, O. I 287.

CĂLCARE, călcări, s. f. Faptul de a călca. 1. Nerespectare, violare a unei legi, a unui ordin etc. 2. Abatere, deviere de la un principiu. 3. Atac, năvălire (în scopul jefuirii).

CALCARE s.f. v. calchiere.

CALCHIERE s.f. Acțiunea de a calchia și rezultatul ei. [Var. calcare s.f. / < calchia].

călcare f. lucrarea de a călca și rezultatul ei (și fig.).

călcáre f. Acțiunea de a călca. Călcare de lege, delict, infracțiune.

calchiere (desp. -chi-e-) s. f., g.-d. art. calchierii; pl. calchieri

călcare s. f., g.-d. art. călcării; pl. călcări

calchiere (-chi-e-) s. f., g.-d. art. calchierii; pl. calchieri

călcare s. f., g.-d. art. călcării; pl. călcări

calchiere s. f. (sil. -chi-e-), g.-d. art. calchierii; pl. calchieri

călcare s. f., g.-d. art. călcării; pl. călcări

CALCHIERE s. f. (< calchia < fr. calquer, cf. it. calcare): formare a unui cuvânt sau a unei expresii, îmbogățire a sensului unui cuvânt sau al unei expresii, folosire gramaticală nouă a unui cuvânt sau a unei expresii prin calc lingvistic (v. calc).

Polygala calcarea L. Specie care înflorește vara. Flori colorate de la roz la albastru strălucitor. Tulpini tîrîtoare. Perenă, de rocărie, poziție însorită, sol calcaros.

Titanopsis calcarea (Marl.) Schwant. Specie cu frunze așezate în rozetă foarte densă, cu marginea dens-acoperită cu negi, vizibile numai vîrfurile frunzelor cu negi galbeni-roșietici, astfel că sînt aproape identice cu stîncile din jur. modificată

călcare, călcări s. f. (intl.) spargere

CALCHIERE s. decalcare. (~ unui desen pe hârtie de calc.)

CĂLCARE s. v. cotropire, invadare, invazie, încălcare, năpădire.

CĂLCARE s. I. v. călcat. (ă hainelor.) II. v. încălcare.

CALCHIERE s. decalcare. (~ unui desen pe hîrtie de calc.)

călcare s. v. COTROPIRE. INVADARE. INVAZIE. ÎNCĂLCARE. NĂPĂDIRE.

CĂLCARE s. încălcare, nesocotire, violare, (pop.) stricare. (~ a legii, a unei înțelegeri.)