17 definiții pentru calabalâc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALABALÂC, calabalâcuri, s. n. (Fam.) Obiecte felurite (în dezordine); p. ext. bagaje cu care călătorește sau se mută cineva; catrafuse, agărlâc. – Din tc. kalabalık.

CALABALÂC, calabalâcuri, s. n. (Fam.) Obiecte felurite (în dezordine); p. ext. bagaje cu care călătorește sau se mută cineva; catrafuse, agărlâc. – Din tc. kalabalik.

CALABALÂC ~uri n. fam. 1) Grămadă de obiecte casnice în dezordine; catrafuse. 2) Bagaj cu care se mută sau cu care călătorește cineva. /<turc. kalabalik

calabalâc n. 1. gloată, lume multă: una din roabele se străcură prin calabalâcul de dogari Isp.; 2. tapaj: bărbatul meu va face un calabalâc NEGR.; 3. bagaje, catrafuse: te au încărcat cu tot calabalâcul în spinare Isp. [Turc. KALABALYK, mulțime].

CALABALÎC, calabalîcuri, s. n. 1. Obiecte de tot felul în dezordine (în special) bagaj cu care călătorește sau se mută cineva. Se întoarse către șosea și rîse... ținîndu-și mereu calabalîcurile subsuoară. DUMITRIU, V. L. Țin foarte mult să se știe că calabalîcul meu, afară de ogheal, saltea și pernă... se mai alcătuia și dintr-o ghitară. HOGAȘ, DR. II 46. Între o mulțime de mobile stricate și calabalîcuri grămădite, văzui, într-un unghi, un morman de cărți și hîrtii. BĂLCESCU, O. I ♦ 317. Fig. (Glumeț) Bagaj de cunoștințe. Dee, răspundeam eu după un moment de trudă înadins a memoriei mele, cu scotocirea, parcă greoaie, prin calabalîcul sărăcăcios al latineștii mele. HOGAȘ, DR. II 120. 2. Gloată, lume multă. Pe cînd însă dogarii înfundau bolobocul, una din roabele fetei de împărat, mai miloasă la inimă, se strecură prin calabalîc și le dete pe sub ascuns o copaie de mere. ISPIRESCU, L. 353. De multe ori am dormit pe scîndură în odaia cîrciumii, cu destul calabalîc de copii. GOLESCU, Î. 172. 3. Scandal, sfadă, ceartă. – Variantă: calabalic (NEGRUZZI, S. III 23, ȘEZ. II 151) s. n.

CALABALÎC, calabalîcuri, s. n. 1. Obiecte felurite în dezordine; (în special) bagaj cu care călătorește sau se mută cineva. 2. (Rar) Lume multă; gloată, mulțime. Calabalîc de copii (GOLESCU). – Tc. kalabalik.

CALABALÎC s.n. (Mold.) Zarvă, ceartă, demonstrație ostilă. Precum este obiceiul moldovenilor celor necăjiți să facă calabalîcuri domnilor mazili. NECULCE. Viața sa își necăjaște în scîrbe, în năcazuri, în gîlcevi, în calabalîcuri si în întîmplări nenădăjduite. ALF., 3r. Nemaiputînd răbda atîta calabalîc. B 1774, 10v; cf. NECULCE; B 1775, 68r. Etimologie: tc. kalabalık. Cf. dihonie, hăbrușag, î n v ă l u ș a g, p o t c ă, p r i g o a n ă, v ă l ă ș a g, z a r v ă, z a v i s t i e, z ă h ă i a l ă; h o l c ă, v r e a v ă.

calabalîc n., pl. urĭ (turc. ghalebelik, pop. kalabalyk, mulțime). Vechĭ. Mulțime, gloată. Azĭ. Fam. Dezordine, zbucĭum, zarvă: nu-mĭ place să văd calabalîc pin casă. Bagaj: cu calabalîcu’n spinare. V. agîrlîc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

calabalâc (fam.) s. n., pl. calabalâcuri

calabalâc (fam.) s. n., pl. calabalâcuri

calabalâc s. n., pl. calabalâcuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CALABALÂC s. v. bagaj, balamuc, gălăgie, gloată, hărmălaie, huiet, larmă, mulțime, norod, plebe, popor, prostime, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, vulg, zarvă, zgomot.

CALABALÎC s. boarfe (pl.), bulendre (pl.), catrafuse (pl.), troace (pl.), țoale (pl.), (reg.) bodroanțe (pl.), cioveie (pl.), trancanale (pl.), (Olt.) dănănaie. (Ia-ți ~ și pleacă!)

calabalîc s. v. BAGAJ. BALAMUC. GĂLĂGIE. GLOATĂ. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. MULȚIME. NOROD. PLEBE. POPOR. PROSTIME. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. VULG. ZARVĂ. ZGOMOT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

calabalîc (calabalîcuri), s. n.1. Cortegiu, alai. – 2. Catrafuse, bagaje. – 3. Zgomot, murmur. – Mr. călăbălîche, megl. calbalǫc. Tc. kalabalik (Roesler 594; Șeineanu, II, 76; Lokotsch 643); cf. ngr. ϰαλαμπαλίϰι sau χαλαμπαλίϰι, bg. kalabalŭk, sb. kalabaluk. Sensurile 1 și 3 par înv.

Intrare: calabalâc
calabalâc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calabalâc
  • calabalâcul
  • calabalâcu‑
plural
  • calabalâcuri
  • calabalâcurile
genitiv-dativ singular
  • calabalâc
  • calabalâcului
plural
  • calabalâcuri
  • calabalâcurilor
vocativ singular
plural
calabalic substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calabalic
  • calabalicul
plural
  • calabalicuri
  • calabalicurile
genitiv-dativ singular
  • calabalic
  • calabalicului
plural
  • calabalicuri
  • calabalicurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

calabalâc, calabalâcurisubstantiv neutru

  • 1. familiar Obiecte felurite (în dezordine). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se întoarse către șosea și rîse... ținîndu-și mereu calabalîcurile subsuoară. DUMITRIU, V. L. DLRLC
    • format_quote Țin foarte mult să se știe că calabalîcul meu, afară de ogheal, saltea și pernă... se mai alcătuia și dintr-o ghitară. HOGAȘ, DR. II 46. DLRLC
    • format_quote Între o mulțime de mobile stricate și calabalîcuri grămădite, văzui, într-un unghi, un morman de cărți și hîrtii. BĂLCESCU, O. I 317. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Bagaje cu care călătorește sau se mută cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. figurat glumeț Bagaj de cunoștințe. DLRLC
      • format_quote Dee, răspundeam eu după un moment de trudă înadins a memoriei mele, cu scotocirea, parcă greoaie, prin calabalîcul sărăcăcios al latineștii mele. HOGAȘ, DR. II 120. DLRLC
  • 2. Lume multă. DLRLC
    sinonime: gloată
    • format_quote Pe cînd însă dogarii înfundau bolobocul, una din roabele fetei de împărat, mai miloasă la inimă, se strecură prin calabalîc și le dete pe sub ascuns o copaie de mere. ISPIRESCU, L. 353. DLRLC
    • format_quote De multe ori am dormit pe scîndură în odaia cîrciumii, cu destul calabalîc de copii. GOLESCU, Î. 172. DLRLC
  • 3. Ceartă, scandal, sfadă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.