CALABALÎC s.n. (Mold.) Zarvă, ceartă, demonstrație ostilă. Precum este obiceiul moldovenilor celor necăjiți să facă calabalîcuri domnilor mazili. NECULCE. Viața sa își necăjaște în scîrbe, în năcazuri, în gîlcevi, în calabalîcuri si în întîmplări nenădăjduite. ALF., 3^r. Nemaiputînd răbda atîta calabalîc. B 1774, 10^v; cf. NECULCE; B 1775, 68^r. Etimologie: tc. kalabalık. Cf. dihonie, hăbrușag, î n v ă l u ș a g, p o t c ă, p r i g o a n ă, v ă l ă ș a g, z a r v ă, z a v i s t i e, z ă h ă i a l ă; h o l c ă, v r e a v ă.