2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caís sm [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG. / A: cáis / P: ca-is / Pl: ~își / E: drr caisă] 1 Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe cu nuanțe roz, care apar înaintea frunzelor, cultivat pentru fructele sale Si: (reg) caisin (1), caisină (2), (Trs) măgdălan, tenghere, tinghirel (Armeniaca vulgaris). 2 (îc) ~-sălbatic, ~-păsăresc Migdal (2) pitic (Amygdalus nana). 3 (Înv; îc)" -pastramă Pastramă (de vacă) de cea mai bună calitate.

CAÍS, caiși, s. m. Arbore fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe cu nuanțe roz, care apar înaintea frunzelor, cultivat pentru fructele sale (Armeniaca vulgaris). – Din caisă (derivat regresiv).

CAÍS, caiși, s. m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe cu nuanțe roz, care apar înaintea frunzelor, cultivat pentru fructele sale (Armeniaca vulgaris). – Din caisă (derivat regresiv).

CAÍS, caiși, s. m. Arbore fructifer din familia rozaceelor, originar din Asia, cultivat pentru fructele sale (Primus armeniaca). Țara noastră... Da, frumoasă e, nimic de zis; Parc-o simți, aici, lîngă fereastră, Adunată-n floarea de cais. FRUNZĂ, în POEZ. N. 236. ◊ (Poetic) Caișii ascultă Cu flori la urechi. LESNEA, C. D. 99. Caișii zîmbesc sub ninsori. MACEDONSKI, O. I 225.

CAÍS, caiși, s. m. Arbore originar din Asia, cultivat pentru fructele sale (Prunus armeniaca).Ngr. kaisi.

CAÍS ~și m. Pom fructifer care înflorește de timpuriu, având fructe rotunde, zemoase, de culoare portocalie și cu sâmbure mare. [Sil. ca-is] /Din caisă

cais m. pom scurt din clasa rozaceelor, originar din Azia (Armenia), încolțește în climele temperate (Prunus armeniaca). [Turc. KAISI, printr’un intermediar grec modern.

caís m. (d. caisă). Munt. vest Zarzăr. Munt. est. Mold. Zarzăr care face poame cu sîmburele dulce și mult maĭ marĭ de cît zarzărele. – În Olt. cáis.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAÍS s. (BOT.; Armeniaca vulgaris) (prin Transilv.) măgdălan, tenghere, (prin nordul Transilv.) tinghirel.

CAIS s. (BOT.; Armeniaca vulgaris) (prin Transilv.) măgdălan, tenghere, (prin nordul Transilv.) tinghirel.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

caís (caíși), s. m. – Pom fructifer. Tc. kayisi (Roesler 594; Șeineanu, II, 76; Lokotsch 1012; Meyer 173; Ronzevalle 130); cf. ngr. ϰαϊσί, alb. kais, bg., sb. kaisija. Cuvîntul tc. provine la rîndul său din gr. ϰασσία. – Der. caisă, s. f. (fruct de cais); caisiu, adj. (de culoarea caisei); caisînă, s. f. (Banat, caisă), din mag. kajszin (Candrea).

Intrare: cais
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cais
  • caisul
  • caisu‑
plural
  • caiși
  • caișii
genitiv-dativ singular
  • cais
  • caisului
plural
  • caiși
  • caișilor
vocativ singular
plural
Intrare: caiș
caiș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cais armeniaca

  • 1. Arbore fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe cu nuanțe roz, care apar înaintea frunzelor, cultivat pentru fructele sale (Armeniaca vulgaris).
    exemple
    • Țara noastră... Da, frumoasă e, nimic de zis; Parc-o simți, aici, lîngă fereastră, Adunată-n floarea de cais. FRUNZĂ, în POEZ. N. 236.
      surse: DLRLC
    • poetic Caișii ascultă Cu flori la urechi. LESNEA, C. D. 99.
      surse: DLRLC
    • poetic Caișii zîmbesc sub ninsori. MACEDONSKI, O. I 225.
      surse: DLRLC

etimologie: