4 intrări
- caimacam caimacan
- baș-caimacam baș-caimacan
- caimacam-aga
- căimăcam
Articole pe această temă:
31 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CAIMACÁM, caimacami, s. m. 1. (În Imperiul Otoman) Locțiitor al unor demnitari. ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir. 2. Locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei și Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn. 3. Locțiitor al banului Craiovei, începând din 1761. [Var.: caimacán s. m.] – Din tc. kaymakam.
caimacam [At: M: COSTIN, ap. LET. 254 / V: căimă~, ~an, căimacan, căimăcan / Pl: ~i / E: tc kaymakam] (Înv) 1-2 sm (Persoană cu) rangul de locțiitor al unui demnitar turc. 3-4 sm (Îc) -aga (Persoană cu) rangul de locțiitor al marelui vizir (pe un teritoriu străin) Si: guvernator, vicerege. 5-6 sm (Persoană cu) rangul de locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei sau Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn. 7-8 sm (Persoană cu) rangul de locțiitor al marelui ban al Craiovei, începând din 1761. 9 a (îf -an) Bogat. 10 sm (Îaf) Bătrân din sfatul satului. 11 a (Pex; îaf) Bun de gură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAIMACÁM, caimacami, s. m. 1. Locțiitor al unor demnitari (turci). ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir. 2. Locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei și Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn. 3. Locțiitor al banului Craiovei, începând din 1761. [Var.: caimacán s. m.] – Din tc. kaymakam.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de viorelgrosu
- acțiuni
CAIMACÁM, caimacami, s. m. (învechit) Locțiitor al domnitorului în lipsa acestuia sau în caz de vacanță a tronului (pînă la instalarea noului domn). Fiindcă la 1 mai 1856 expirau puterile domnilor Știrbei și Crigore Ghica, numiți la 1849 pe termen de șapte ani, ei erau să fie înlocuiți prin caimacami numiți de Poartă, pînă la alegerea domnilor de către camerele elective. GHICA, S. 425. ♦ Locțiitor al marelui-ban al Craiovei. Iar la masă cine-mi șade?... Banii Severinului, Caimacamii Oltului Și boierii Tirgului. TEODORESCU, P. P. 478. ♦ Locțiitor al diferiților demnitari turci. ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir (pe teritoriu străin). La Țarigrad se-ntorcea, Tot lui tatsu că-i spunea, Iară tat’su poruncea, Poruncea lui beșleaga Și lui caimacam-aga De colo din Orava. TEODORESCU, P. P. 636. – Pronunțat: cai-ma-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAIMACÁM, caimacami, s. m. (Înv.) Locțiitor al domnitorului. ♦ Locțiitor al diferiților demnitari (turci). ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir. [Var.: caimacán s. m.] – Tc. kaymakam.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CAIMACÁM ~i m. (în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Locțiitor al domnitorului. /<turc. kaymakam
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
caimacam m. 1. locțiitor de Domn, când tronul rămânea vacant, care cărmuia țara până la instalarea noului principe; 2. locțiitorul Banului Craiovei (de la 1761): Banii Severinului, caimacamii Oltului. Pop. [Turc. kaimakan, locțiitorul marelui vizir].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
caĭmacám m. (turc. ar. kaĭim-mekam, pop. kaĭmakam). Vechĭ. Locotenentu mareluĭ vizir orĭ al unuĭ ministru turcesc. Locotenentu domnuluĭ, regent. Reprezentantu domnuluĭ în Craĭova, guvernatoru Olteniiĭ de la 1761 în coace. Azĭ. Munt. Vest. (caĭmacan). Bogătaș, fruntaș (în sat).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BAȘ-CAIMACÁM, baș-caimacami, s. m. Întâiul caimacam, șeful caimacamilor. – Din tc. baș kaymakam.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BAȘ-CAIMACÁM, baș-caimacami, s. m. Întâiul caimacam, șeful caimacamilor. – Din tc. baș kaymakam.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
CAIMACÁN s. m. v. caimacam.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CAIMACÁN s. m. v. caimacam.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
baș-caimacám sm [At: KOGĂLNICEANU ap. ȘIO / V: -an / Pl: ~i / E: baș + caimacam] 1-3 (Persoană cu) (rangul de) cel dintâi dintre caimacami.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
baș-caimacán sn vz baș-caimacam
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
caimacán sm vz caimacam
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căimăcám sm vz caimacam
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
baș-caimacám s.m. Șeful caimacanilor. • pl. -i. și baș-caimacán s.m. /<tc. baș kaymakam.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
CAIMACÁN s. m. v. caimacám.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de viorelgrosu
- acțiuni
BAȘ-CAIMACÁM, baș-caimacami, s. m. (Învechit și popular) Cel dintîi dintre caimacami. (Atestat în forma baș-caimacan) Mulțămim, agalelor Și baș-caimacanilor. TEODORESCU, P. P. 563. – Variantă: baș-caimacán s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BAȘ-CAIMACÁN s. m. v. Baș-caimacam.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BAȘ-CAIMACÁM, baș-caimacami, s. m. (Înv.) Întâiul caimacam. – Tc. bașkaimakan.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
caimacám (cai-) s. m., pl. caimacámi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: cai-ma-cam
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
caimacam caimacan
- 1. (În Imperiul Otoman) Locțiitor al unor demnitari.surse: DEX '09 DLRLC
- 2. Locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei și Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Fiindcă la 1 mai 1856 expirau puterile domnilor Știrbei și Grigore Ghica, numiți la 1849 pe termen de șapte ani, ei erau să fie înlocuiți prin caimacami numiți de Poartă, pînă la alegerea domnilor de către camerele elective. GHICA, S. 425.surse: DLRLC
-
- 3. Locțiitor al banului Craiovei, începând din 1761.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Iar la masă cine-mi șade?... Banii Severinului, Caimacamii Oltului Și boierii Tîrgului. TEODORESCU, P. P. 478.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba turcă kaymakamsurse: DEX '98 DEX '09
baș-caimacam baș-caimacan
- 1. Întâiul caimacam, șeful caimacamilor.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 un exempluexemple
- Mulțămim, agalelor Și baș-caimacanilor. TEODORESCU, P. P. 563.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba turcă baș kaymakamsurse: DEX '09 DEX '98 DLRM
- baș + caimacamsurse: MDA2
caimacam-aga
- 1. (În Imperiul Otoman) Locțiitor al marelui vizir.surse: DEX '09 DLRLC un exempluexemple
- La Țarigrad se-ntorcea, Tot lui tat’su că-i spunea, Iară tat’su poruncea, Poruncea lui beșleaga Și lui caimacam-aga De colo din Orava. TEODORESCU, P. P. 636.surse: DLRLC
-