4 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAIMACÁM, caimacami, s. m. 1. (În Imperiul Otoman) Locțiitor al unor demnitari. ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir. 2. Locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei și Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn. 3. Locțiitor al banului Craiovei, începând din 1761. [Var.: caimacán s. m.] – Din tc. kaymakam.

caimacam [At: M: COSTIN, ap. LET. 254 / V: căimă~, ~an, căimacan, căimăcan / Pl: ~i / E: tc kaymakam] (Înv) 1-2 sm (Persoană cu) rangul de locțiitor al unui demnitar turc. 3-4 sm (Îc) -aga (Persoană cu) rangul de locțiitor al marelui vizir (pe un teritoriu străin) Si: guvernator, vicerege. 5-6 sm (Persoană cu) rangul de locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei sau Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn. 7-8 sm (Persoană cu) rangul de locțiitor al marelui ban al Craiovei, începând din 1761. 9 a (îf -an) Bogat. 10 sm (Îaf) Bătrân din sfatul satului. 11 a (Pex; îaf) Bun de gură.

CAIMACÁM, caimacami, s. m. 1. Locțiitor al unor demnitari (turci). ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir. 2. Locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei și Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn. 3. Locțiitor al banului Craiovei, începând din 1761. [Var.: caimacán s. m.] – Din tc. kaymakam.

CAIMACÁM, caimacami, s. m. (învechit) Locțiitor al domnitorului în lipsa acestuia sau în caz de vacanță a tronului (pînă la instalarea noului domn). Fiindcă la 1 mai 1856 expirau puterile domnilor Știrbei și Crigore Ghica, numiți la 1849 pe termen de șapte ani, ei erau să fie înlocuiți prin caimacami numiți de Poartă, pînă la alegerea domnilor de către camerele elective. GHICA, S. 425. ♦ Locțiitor al marelui-ban al Craiovei. Iar la masă cine-mi șade?... Banii Severinului, Caimacamii Oltului Și boierii Tirgului. TEODORESCU, P. P. 478. ♦ Locțiitor al diferiților demnitari turci. ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir (pe teritoriu străin). La Țarigrad se-ntorcea, Tot lui tatsu că-i spunea, Iară tat’su poruncea, Poruncea lui beșleaga Și lui caimacam-aga De colo din Orava. TEODORESCU, P. P. 636. – Pronunțat: cai-ma-.

CAIMACÁM, caimacami, s. m. (Înv.) Locțiitor al domnitorului. ♦ Locțiitor al diferiților demnitari (turci). ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir. [Var.: caimacán s. m.] – Tc. kaymakam.

CAIMACÁM ~i m. (în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Locțiitor al domnitorului. /<turc. kaymakam

CAIMACAM s.m. 1. (Mold.) Locțiitor de demnitar turc. Ieșise poruncă de la caimacamul. M. COSTIN. 2. (Mold., ȚR) Locțiitor de domn. A: Și au pus vezirul caimacami în scaun. PSEUDO-COSTIN, 1v. Pre acești doi i-au făcut acel agă . . . caimacami de au păzit scaunul. NCL II, 288: cf. PSEUDO-COSTIN, 30v: NCL II, 289, 290, 293; NECULCE; PSEUDO-MUSTE; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Caimacam în locul lui, purtătoriu de grijă tuturor lucrurilor țării. R. POPESCU. Variante: caimacan (R. POPESCU). Vezi și căimăcămi, căimăcămie. Etimologie: tc. kaymakam.

caimacam m. 1. locțiitor de Domn, când tronul rămânea vacant, care cărmuia țara până la instalarea noului principe; 2. locțiitorul Banului Craiovei (de la 1761): Banii Severinului, caimacamii Oltului. Pop. [Turc. kaimakan, locțiitorul marelui vizir].

caĭmacám m. (turc. ar. kaĭim-mekam, pop. kaĭmakam). Vechĭ. Locotenentu mareluĭ vizir orĭ al unuĭ ministru turcesc. Locotenentu domnuluĭ, regent. Reprezentantu domnuluĭ în Craĭova, guvernatoru Olteniiĭ de la 1761 în coace. Azĭ. Munt. Vest. (caĭmacan). Bogătaș, fruntaș (în sat).

BAȘ-CAIMACÁM, baș-caimacami, s. m. Întâiul caimacam, șeful caimacamilor. – Din tc. baș kaymakam.

BAȘ-CAIMACÁM, baș-caimacami, s. m. Întâiul caimacam, șeful caimacamilor. – Din tc. baș kaymakam.

CAIMACÁN s. m. v. caimacam.

baș-caimacám sm [At: KOGĂLNICEANU ap. ȘIO / V: -an / Pl: ~i / E: baș + caimacam] 1-3 (Persoană cu) (rangul de) cel dintâi dintre caimacami.

baș-caimacán sn vz baș-caimacam

baș-caimacám s.m. Șeful caimacanilor. • pl. -i. și baș-caimacán s.m. /<tc. baș kaymakam.

BAȘ-CAIMACÁM, baș-caimacami, s. m. (Învechit și popular) Cel dintîi dintre caimacami. (Atestat în forma baș-caimacan) Mulțămim, agalelor Și baș-caimacanilor. TEODORESCU, P. P. 563. – Variantă: baș-caimacán s. m.

BAȘ-CAIMACÁN s. m. v. Baș-caimacam.

BAȘ-CAIMACÁM, baș-caimacami, s. m. (Înv.) Întîiul caimacam. – Tc. bașkaimakan.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

caimacam (desp. cai-) s. m., pl. caimacami

caimacam (cai-) s. m., pl. caimacami

caimacám s. m. (sil. cai-), pl. caimacámi

caimacam-aga (desp. cai-) s. f., art. caimacam-agaua, g.-d. art. caimacam-agalei; pl. caimacam-agale

baș-caimacam s. m., pl. baș-caimacami

caimacam-aga (cai-) s. m.,[1] art. caimacam-agaua, g.-d. art. caimacam-agalei; pl. caimacam-agale; art. caimacam-agalele

  1. Dicționarul indică s. m., dar formele flexionare sugerează un s. f. (similar cu aga s. f.). Vezi și indicația din DMLR. — gall

baș-caimacám s. m., pl. baș-caimacámi

caimacám-agá s. m. invar. (sil. cai-)

caimacám-agá s. f., pl. caimacám-agále

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

caimacám (caimacámi), s. m.1. Locțiitor al marelui Vizir. – 2. În Muntenia și Moldova, locțiitor al domnitorului începînd din sec. XVIII. – 3. Locțiitor al banului Craiovei; în jurul lui 1783 l-a înlocuit definitiv pe ban, al cărui titlu a fost de atunci doar onorific. – Mr., megl. căimăcam. Tc. kaymakam (Roesler 594; Șeineanu, II, 76; Lokotsch 1010); cf. ngr. ϰαϊμαϰάμης, bg. kaimakam.Der. caimacameasă, s. f. (nevastă de caimacam); caimacamesc, adj. (propriu unui caimacam); caimacami, vb. (a conduce în calitate de caimacam; a guverna în interegn); caimacămie, s. f. (guvernare).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

caimacan, caimacani s. m. (intl.) bișnițar.

Intrare: caimacam
  • silabație: cai-ma-cam info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caimacam
  • caimacamul
  • caimacamu‑
plural
  • caimacami
  • caimacamii
genitiv-dativ singular
  • caimacam
  • caimacamului
plural
  • caimacami
  • caimacamilor
vocativ singular
  • caimacamule
  • caimacame
plural
  • caimacamilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caimacan
  • caimacanul
  • caimacanu‑
plural
  • caimacani
  • caimacanii
genitiv-dativ singular
  • caimacan
  • caimacanului
plural
  • caimacani
  • caimacanilor
vocativ singular
  • caimacanule
  • caimacane
plural
  • caimacanilor
Intrare: baș-caimacam
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-caimacam
  • baș-caimacamul
plural
  • baș-caimacami
  • baș-caimacamii
genitiv-dativ singular
  • baș-caimacam
  • baș-caimacamului
plural
  • baș-caimacami
  • baș-caimacamilor
vocativ singular
  • baș-caimacamule
plural
  • baș-caimacamilor
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-caimacan
  • baș-caimacanul
plural
  • baș-caimacani
  • baș-caimacanii
genitiv-dativ singular
  • baș-caimacan
  • baș-caimacanului
plural
  • baș-caimacani
  • baș-caimacanilor
vocativ singular
  • baș-caimacanule
plural
  • baș-caimacanilor
Intrare: caimacam-aga
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caimacam-aga
  • caimacam-agaua
plural
  • caimacam-agale
  • caimacam-agalele
genitiv-dativ singular
  • caimacam-agale
  • caimacam-agalei
plural
  • caimacam-agale
  • caimacam-agalelor
vocativ singular
  • caimacam-aga
plural
  • caimacam-agalelor
Intrare: căimăcam
căimăcam
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

caimacam, caimacamisubstantiv masculin

  • 1. (În Imperiul Otoman) Locțiitor al unor demnitari. DEX '09 DLRLC
  • 2. Locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei și Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fiindcă la 1 mai 1856 expirau puterile domnilor Știrbei și Grigore Ghica, numiți la 1849 pe termen de șapte ani, ei erau să fie înlocuiți prin caimacami numiți de Poartă, pînă la alegerea domnilor de către camerele elective. GHICA, S. 425. DLRLC
  • 3. Locțiitor al banului Craiovei, începând din 1761. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iar la masă cine-mi șade?... Banii Severinului, Caimacamii Oltului Și boierii Tîrgului. TEODORESCU, P. P. 478. DLRLC
etimologie:

baș-caimacam, baș-caimacamisubstantiv masculin

  • 1. Întâiul caimacam, șeful caimacamilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2
    • format_quote Mulțămim, agalelor Și baș-caimacanilor. TEODORESCU, P. P. 563. DLRLC
etimologie:
  • limba turcă baș kaymakam DEX '09 DEX '98 DLRM
  • baș + caimacam MDA2

caimacam-aga, caimacam-agalesubstantiv feminin

  • 1. (În Imperiul Otoman) Locțiitor al marelui vizir. DEX '09 DLRLC
    • format_quote La Țarigrad se-ntorcea, Tot lui tat’su că-i spunea, Iară tat’su poruncea, Poruncea lui beșleaga Și lui caimacam-aga De colo din Orava. TEODORESCU, P. P. 636. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic