4 intrări

Articole pe această temă:

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caimacam [At: M: COSTIN, ap. LET. 254 / V: căimă~, ~an, căimacan, căimăcan / Pl: ~i / E: tc kaymakam] (Înv) 1-2 sm (Persoană cu) rangul de locțiitor al unui demnitar turc. 3-4 sm (Îc) -aga (Persoană cu) rangul de locțiitor al marelui vizir (pe un teritoriu străin) Si: guvernator, vicerege. 5-6 sm (Persoană cu) rangul de locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei sau Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn. 7-8 sm (Persoană cu) rangul de locțiitor al marelui ban al Craiovei, începând din 1761. 9 a (îf -an) Bogat. 10 sm (Îaf) Bătrân din sfatul satului. 11 a (Pex; îaf) Bun de gură.

CAIMACÁM, caimacami, s. m. 1. (În Imperiul Otoman) Locțiitor al unor demnitari. ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir. 2. Locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei și Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn. 3. Locțiitor al banului Craiovei, începând din 1761. [Var.: caimacán s. m.] – Din tc. kaymakam.

CAIMACÁM, caimacami, s. m. 1. Locțiitor al unor demnitari (turci). ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir. 2. Locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei și Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn. 3. Locțiitor al banului Craiovei, începând din 1761. [Var.: caimacán s. m.] – Din tc. kaymakam.

CAIMACÁM, caimacami, s. m. (învechit) Locțiitor al domnitorului în lipsa acestuia sau în caz de vacanță a tronului (pînă la instalarea noului domn). Fiindcă la 1 mai 1856 expirau puterile domnilor Știrbei și Crigore Ghica, numiți la 1849 pe termen de șapte ani, ei erau să fie înlocuiți prin caimacami numiți de Poartă, pînă la alegerea domnilor de către camerele elective. GHICA, S. 425. ♦ Locțiitor al marelui-ban al Craiovei. Iar la masă cine-mi șade?... Banii Severinului, Caimacamii Oltului Și boierii Tirgului. TEODORESCU, P. P. 478. ♦ Locțiitor al diferiților demnitari turci. ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir (pe teritoriu străin). La Țarigrad se-ntorcea, Tot lui tatsu că-i spunea, Iară tat’su poruncea, Poruncea lui beșleaga Și lui caimacam-aga De colo din Orava. TEODORESCU, P. P. 636. – Pronunțat: cai-ma-.

CAIMACÁM, caimacami, s. m. (Înv.) Locțiitor al domnitorului. ♦ Locțiitor al diferiților demnitari (turci). ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir. [Var.: caimacán s. m.] – Tc. kaymakam.

CAIMACÁM ~i m. (în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Locțiitor al domnitorului. /<turc. kaymakam

caimacam m. 1. locțiitor de Domn, când tronul rămânea vacant, care cărmuia țara până la instalarea noului principe; 2. locțiitorul Banului Craiovei (de la 1761): Banii Severinului, caimacamii Oltului. Pop. [Turc. kaimakan, locțiitorul marelui vizir].

caĭmacám m. (turc. ar. kaĭim-mekam, pop. kaĭmakam). Vechĭ. Locotenentu mareluĭ vizir orĭ al unuĭ ministru turcesc. Locotenentu domnuluĭ, regent. Reprezentantu domnuluĭ în Craĭova, guvernatoru Olteniiĭ de la 1761 în coace. Azĭ. Munt. Vest. (caĭmacan). Bogătaș, fruntaș (în sat).

baș-caimacám sm [At: KOGĂLNICEANU ap. ȘIO / V: -an / Pl: ~i / E: baș + caimacam] 1-3 (Persoană cu) (rangul de) cel dintâi dintre caimacami.

baș-caimacán sn vz baș-caimacam

caimacán sm vz caimacam

căimăcám sm vz caimacam

BAȘ-CAIMACÁM, baș-caimacami, s. m. Întâiul caimacam, șeful caimacamilor. – Din tc. baș kaymakam.

BAȘ-CAIMACÁM, baș-caimacami, s. m. Întâiul caimacam, șeful caimacamilor. – Din tc. baș kaymakam.

CAIMACÁN s. m. v. caimacam.

CAIMACÁN s. m. v. caimacam.

CAIMACÁN s. m. v. caimacám.

BAȘ-CAIMACÁM, baș-caimacami, s. m. (Învechit și popular) Cel dintîi dintre caimacami. (Atestat în forma baș-caimacan) Mulțămim, agalelor Și baș-caimacanilor. TEODORESCU, P. P. 563. – Variantă: baș-caimacán s. m.

BAȘ-CAIMACÁN s. m. v. Baș-caimacam.

BAȘ-CAIMACÁM, baș-caimacami, s. m. (Înv.) Întâiul caimacam. – Tc. bașkaimakan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caimacám (cai-) s. m., pl. caimacámi

caimacám s. m. (sil. cai-), pl. caimacámi

arată toate definițiile

Intrare: caimacam
  • silabație: cai-ma-cam
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caimacam
  • caimacamul
  • caimacamu‑
plural
  • caimacami
  • caimacamii
genitiv-dativ singular
  • caimacam
  • caimacamului
plural
  • caimacami
  • caimacamilor
vocativ singular
  • caimacamule
  • caimacame
plural
  • caimacamilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caimacan
  • caimacanul
  • caimacanu‑
plural
  • caimacani
  • caimacanii
genitiv-dativ singular
  • caimacan
  • caimacanului
plural
  • caimacani
  • caimacanilor
vocativ singular
  • caimacanule
  • caimacane
plural
  • caimacanilor
Intrare: baș-caimacam
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-caimacam
  • baș-caimacamul
plural
  • baș-caimacami
  • baș-caimacamii
genitiv-dativ singular
  • baș-caimacam
  • baș-caimacamului
plural
  • baș-caimacami
  • baș-caimacamilor
vocativ singular
  • baș-caimacamule
plural
  • baș-caimacamilor
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-caimacan
  • baș-caimacanul
plural
  • baș-caimacani
  • baș-caimacanii
genitiv-dativ singular
  • baș-caimacan
  • baș-caimacanului
plural
  • baș-caimacani
  • baș-caimacanilor
vocativ singular
  • baș-caimacanule
plural
  • baș-caimacanilor
Intrare: caimacam-aga
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caimacam-aga
  • caimacam-agaua
plural
  • caimacam-agale
  • caimacam-agalele
genitiv-dativ singular
  • caimacam-agale
  • caimacam-agalei
plural
  • caimacam-agale
  • caimacam-agalelor
vocativ singular
  • caimacam-aga
plural
  • caimacam-agalelor
Intrare: căimăcam
căimăcam
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

caimacam caimacan

  • 1. (În Imperiul Otoman) Locțiitor al unor demnitari.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. Locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei și Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Fiindcă la 1 mai 1856 expirau puterile domnilor Știrbei și Grigore Ghica, numiți la 1849 pe termen de șapte ani, ei erau să fie înlocuiți prin caimacami numiți de Poartă, pînă la alegerea domnilor de către camerele elective. GHICA, S. 425.
      surse: DLRLC
  • 3. Locțiitor al banului Craiovei, începând din 1761.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Iar la masă cine-mi șade?... Banii Severinului, Caimacamii Oltului Și boierii Tîrgului. TEODORESCU, P. P. 478.
      surse: DLRLC

etimologie:

baș-caimacam baș-caimacan

  • 1. Întâiul caimacam, șeful caimacamilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 un exemplu
    exemple
    • Mulțămim, agalelor Și baș-caimacanilor. TEODORESCU, P. P. 563.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba turcă baș kaymakam
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM
  • baș + caimacam
    surse: MDA2

caimacam-aga

  • 1. (În Imperiul Otoman) Locțiitor al marelui vizir.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • La Țarigrad se-ntorcea, Tot lui tat’su că-i spunea, Iară tat’su poruncea, Poruncea lui beșleaga Și lui caimacam-aga De colo din Orava. TEODORESCU, P. P. 636.
      surse: DLRLC

etimologie: