16 definiții pentru caic
din care- explicative (11)
- ortografice (4)
- etimologice (1)
Explicative DEX
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CAIC, caice, s. n. 1. Ambarcațiune îngustă, cu vele, cu două catarge, cu pupa și prora ascuțite, mai înalte decât restul bordajului. 2. Luntre ușoară, lungă și îngustă, încovoiată la capete, folosită în Orient. – Din tc. kayık.
caic sn [At: URICARIUL, ap. LET. 171 / V: ~iuc / Pl: ~ice / E: tc kayık] 1 (Înv) Ambarcație îngustă cu vele, cu două catarge, cu pupa și prora ascuțite, mai înalte decât restul bordajului. 2 Luntre turcească lungă și îngustă, încovoiată la capete.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAIC (pl. -ce) sn. ⛵ 1 Mic vas cu două catarte și pînze pătrate, întrebuințat mai mult pe Bosfor și în Arhipelag: îl duc la malul mării, unde aștepta un ~ mare I. -GH. ¶ 2 Barcă ușoară turcească, luntre (🖼 719): El doarme într’un ~, într’un ~ poleit, Cu postav verde ’nvălit PAMF. [ tc.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CAIC, caice, s. n. 1. Ambarcație îngustă, cu vele, cu două catarge, cu pupa și prora ascuțite, mai înalte decât restul bordajului. 2. Luntre turcească ușoară, lungă și îngustă, încovoiată la capete. – Din tc. kayik.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CAIC, caice, s. n. Mică navă cu pînze (folosită mai mult în Bosfor). Venise un popă bătrîn și cu glas desfundat, De pe un caic părăsit să prohodească marea. LESNEA, I. 39. Un caic sosește în tăcere-adîncă Și pe sub ferestre la serai a stat. BOLINTINEANU, O. 101. ♦ Luntre ușoară, lungă și îngustă, cu cele două capete încovoiate. Spumegînd se bate Dunărea de maluri, Caicul pornește clătinat de valuri. IOSIF, V. 78. Departe, încolo, un pescar turc trăgea la edec în tăcere caicul său încărcat. ODOBESCU, S. I 140.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAIC, caice, s. n. 1. Mică navă cu vele (și cu motor), avînd pupa și prora mai înalte decît restul bordajului. 2. Luntre ușoară, lungă și îngustă, încovoiată la capete. – Tc. kayik.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CAIC ~ce n. 1) Ambarcație îngustă, cu capetele ascuțite și cu două catarge. 2) Luntre (pescărească) ușoară, lungă și îngustă, încovoiată la capete. [Sil. ca-ia-] /<turc. kayik
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
caic n. luntre ușoară turcească, țuguiată la ambele căpătâie: doarme’n legănarea lungelor caice AL. [Turc. KAYIK].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
caíc n., pl. e și rar urĭ (turc. kaĭik, kaĭuk; ngr. kaiki, bg. sîrb. kaik, rus. kaĭúk). Corabie maĭ mică și maĭ lata, dar mult maĭ mare de cît luntrea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
caiuc sn vz caic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cefte-caic sn [At: ȘIO / Pl: nct / E: tc çifte kayik] (Înv) Fes în formă de caic, purtat, odinioară, de femei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
caic (barcă cu vele, luntre) s. n., pl. caice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
caic (barcă cu vele, luntre) s. n., pl. caice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
caic s. n., pl. caice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
caic, pl. caice
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
caic (caice), s. n. – Canoe, ambarcație ușoară. – Mr. căiche. Tc. kayik (Șeineanu, II, 76; Roesler 594; Lokotsch 1014; Ronzevalle 130); cf. ngr. ϰαïϰι; bg., sb. kaik. – Der. caicgiu, s. m. (vîslaș, barcagiu), din tc. kayikçi.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N2) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
caic, caicesubstantiv neutru
- 1. Ambarcațiune îngustă, cu vele, cu două catarge, cu pupa și prora ascuțite, mai înalte decât restul bordajului. DEX '09 DLRLCdiminutive: caicel
- Venise un popă bătrîn și cu glas desfundat, De pe un caic părăsit să prohodească marea. LESNEA, I. 39. DLRLC
- Un caic sosește în tăcere-adîncă Și pe sub ferestre la serai a stat. BOLINTINEANU, O. 101. DLRLC
-
- 2. Luntre ușoară, lungă și îngustă, încovoiată la capete, folosită în Orient. DEX '09 DLRLC
- Spumegînd se bate Dunărea de maluri, Caicul pornește clătinat de valuri. IOSIF, V. 78. DLRLC
- Departe, încolo, un pescar turc trăgea la edec în tăcere caicul său încărcat. ODOBESCU, S. I 140. DLRLC
-
etimologie:
- kayık DEX '09