13 definiții pentru cacealma


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cacealmá sf [At: CARAGIALE, S. n. 28 / V: (înv) ~armá / Pl: ~le / E: tc kaçirma] 1 (Îf cacearma) Contrabandă. 2 Marfa de contrabandă. 3 (La jocul de cărți) Inducere în eroare a adversarului, căruia îi lași impresia că ai cărți mai bune decât ale lui. 4 (Pgn) Păcăleală.

CACEALMÁ, cacealmale, s. f. (La jocul de cărți) Inducere în eroare a adversarului, dându-i impresia că ai cărți mai bune decât ale lui. ♦ P. gener. Păcăleală, înșelăciune. – Din tc. kaçırma.

CACEALMÁ, cacealmale, s. f. (La jocul de cărți) Inducere în eroare a adversarului, căruia îi lași impresia că ai cărți mai bune decât ale lui. ♦ P. gener. Păcăleală, înșelăciune. – Din tc. kaçirma

CACEALMÁ, cacealmale, s. f. (La jocul de cărți) Faptul de a simula că ai cărți bune, cu scopul de a cîștiga cu o carte mai slabă decît a adversarului. Pîndea să prindă cacealmalele lui Victor, măcar că se cunosc de-o poștă. C. PETRESCU, S. 108. Numa de nu ne-ar bate o dată toba cu atîtea cacealmale! CARAGIALE, O. II 226. ♦ Fig. Păcăleală, înșelăciune, bluf. ◊ Expr. A trage (cuiva) o cacealma = a înșela, a prosti (pe cineva). A umbla cu cacealmale = a umbla cu păcăleli, cu înșelăciuni.

CACEALMÁ, cacealmale, s. f. (La jocul de cărți) Faptul de a simula că ai cărți bune, spre a intimida pe adversar și a câștiga apoi cu o carte mai slabă decât a aceluia. ♦ Fig. Păcăleală, înșelăciune. – Tc. kaçirma

CACEALMÁ ~le f. 1) (la jocul de cărți) Inducere în eroare a adversarului prin crearea impresiei de a avea cărți valoroase. 2) Prezentare a unui neadevăr drept adevăr; înșelătorie; păcăleală. [Art. cacealmaua; G.-D. cacealmalei; Sil. -ceal-ma] /<turc. kaçirma

cacealmà f. șiretlic: numai de nu ne ar bate capul cu atâtea caciarmale. CAR. [Și cacearma = turc. KAČYRMA, stratagemă, contrabandă].

cacealmá și (maĭ vechĭ) -rmá și -irmá (ea dift.) f. (turc. kačyrma, stratagemă, contrabandă. Cp. cu cataramă). La jocu de cărțĭ, stratagemă pin care te prefacĭ că aĭ cărțĭ bune ca să-l înșelĭ pe adversar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cacealmá s. f., art. cacealmáua, g.-d. art. cacealmálei; pl. cacealmále, art. cacealmálele

cacealmá s. f., art. cacealmáua, g.-d. art. cacealmálei; pl. cacealmále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CACEALMÁ s. v. înșelăciune, înșelătorie, păcăleală.

cacealma s. v. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. PĂCĂLEALĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cacealmá (cacealmále), s. f. – Înșelăciune, subterfugiu la anumite jocuri cu cărți, constînd în a induce in eroare adversarul asupra valorii cărților avute. Tc. kaçurmak „a alunga” (Popescu-Ciocănel 18), întrucît se adoptă această tactică pentru a-l dezorienta pe adversar și a-l obliga să se retragă. Mai puțin sigur este etimonul lui Șeineanu, III, 24 (tc. kaçirma, „contrabandă”).

Intrare: cacealma
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cacealma
  • cacealmaua
plural
  • cacealmale
  • cacealmalele
genitiv-dativ singular
  • cacealmale
  • cacealmalei
plural
  • cacealmale
  • cacealmalelor
vocativ singular
plural

cacealma

  • 1. (La jocul de cărți) Inducere în eroare a adversarului, dându-i impresia că ai cărți mai bune decât ale lui.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Pîndea să prindă cacealmalele lui Victor, măcar că se cunosc de-o poștă. C. PETRESCU, S. 108.
      surse: DLRLC
    • Numa de nu ne-ar bate o dată toba cu atîtea cacealmale! CARAGIALE, O. II 226.
      surse: DLRLC

etimologie: