2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CABRÁRE, cabrări, s. f. Acțiunea de a cabra și rezultatul ei; ridicare a unui cal pe picioarele dinapoi; cabraj. – V. cabra.

CABRÁRE, cabrări, s. f. Acțiunea de a cabra și rezultatul ei; ridicare a unui cal pe picioarele dinapoi; cabraj. – V. cabra.

cabrare sf [At: ENC. AGR. / Pl: ~rări / E: cabra] 1 Ridicare pe picioarele dinapoi a unui patruped Si: cabraj (1). 2 Încordare. 3 (Pgn) Ridicare. 4 (Rar) Determinare a unui patruped să se ridice pe picioarele dinapoi Si: cabraj (4). 5 Evoluția pe care o execută un avion când își mărește brusc panta de urcare Si: cabraj (5).

CABRÁRE, cabrări, s. f. Acțiunea de a cabra și rezultatul ei.

CABRÁRE s.f. Ridicare a unui cal în două picioare, sprijinindu-se pe picioarele dinapoi; cabraj. [< cabra].

CABRÁ, cabrez, vb. I. Intranz. 1. (Despre unele patrupede, mai ales despre cai) A se ridica pe picioarele dinapoi. 2. A se încorda; a se ridica. 3. (Despre avioane) A se ridica cu partea din față pentru a urca mai repede. – Din fr. cabrer.

CABRÁ, cabrez, vb. I. Intranz. 1. (Despre unele patrupede, mai ales despre cai) A se ridica pe picioarele dinapoi. 2. A se încorda; a se ridica. 3. (Despre avioane) A se ridica cu partea din față pentru a urca mai repede. – Din fr. cabrer.

cabra [At: DA ms / Pzi: ~rez / E: fr cabrer] 1-2 vir (D. unele patrupede, mai ales despre cai) A se ridica pe picioarele dinapoi. 3-4 vtr (D. oameni și animale) A (se) încorda. 5 vr (D. oameni și animale) A se ridica. 6 vtf (Rar) A face un patruped să se ridice pe picioarele dindărăt. 7 vi (D. avioane) A se ridica cu partea din față pentru a urca mai repede.

CABRÁ, cabrez, vb. I. Intranz. (Despre unele patrupede, în special despre cai) A se ridica pe picioarele dinapoi.

CABRÁ, cabrez, vb. I. Intranz. 1. (Despre unele patrupede) A se ridica pe picioarele dinapoi. 2. (Despre avioane) A se înclina în așa fel încât coada să fie mai jos decât partea din față. – Fr. cabrer.

CABRÁ vb. I. tr. 1. (Despre cai) A se ridica în două picioare, stând pe picioarele dinapoi. 2. A se încorda; a se ridica. 3. (Despre avioane) A se ridica cu botul în sus; a urca. [< fr. cabrer, cf. prov. cabra – capră].

CABRÁ vb. intr. 1. (despre cai) a se ridica pe picioarele de dinapoi. 2. a se încorda, a se ridica. 3. (despre avioane, autovehicule) a se ridica cu botul în sus. (< fr. cabrer)

A CABRÁ ~éz intranz. 1) (în special despre cai) A se ridica pe picioarele de dinapoi. 2) (despre avioane) A se înălța brusc cu partea anterioară. /<fr. cabrer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cabráre (ca-bra-) s. f., g.-d. art. cabrắrii; pl. cabrắri

cabráre s. f. (sil. -bra-), g.-d. art. cabrării; pl. cabrări

cabrá (a ~) (ca-bra) vb., ind. prez. 3 cabreáză

cabrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. cabréz, 3 sg. și pl. cabreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CABRÁRE s. cabraj. (~ a unui patruped.)

CABRARE s. cabraj. (~ unui patruped.)

Intrare: cabrare
  • silabație: ca-bra-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cabrare
  • cabrarea
plural
  • cabrări
  • cabrările
genitiv-dativ singular
  • cabrări
  • cabrării
plural
  • cabrări
  • cabrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cabra
  • silabație: ca-bra info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cabra
  • cabrare
  • cabrat
  • cabratu‑
  • cabrând
  • cabrându‑
singular plural
  • cabrea
  • cabrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cabrez
(să)
  • cabrez
  • cabram
  • cabrai
  • cabrasem
a II-a (tu)
  • cabrezi
(să)
  • cabrezi
  • cabrai
  • cabrași
  • cabraseși
a III-a (el, ea)
  • cabrea
(să)
  • cabreze
  • cabra
  • cabră
  • cabrase
plural I (noi)
  • cabrăm
(să)
  • cabrăm
  • cabram
  • cabrarăm
  • cabraserăm
  • cabrasem
a II-a (voi)
  • cabrați
(să)
  • cabrați
  • cabrați
  • cabrarăți
  • cabraserăți
  • cabraseți
a III-a (ei, ele)
  • cabrea
(să)
  • cabreze
  • cabrau
  • cabra
  • cabraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cabrare

  • 1. Acțiunea de a cabra și rezultatul ei; ridicare a unui cal pe picioarele dinapoi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: cabraj

etimologie:

  • vezi cabra
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

cabra

  • 1. (Despre unele patrupede, mai ales despre cai) A se ridica pe picioarele dinapoi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A se încorda; a se ridica.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: ridica încorda
  • 3. (Despre avioane) A se ridica cu partea din față pentru a urca mai repede.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: urca

etimologie: