caban sn vz capan

CAPAN, capanuri, s. n. (Înv.) Magazie care servea ca depozit (de alimente) pentru trupele turcești. – Din tc. kapan.

capan [At: (a. 1805) URICARIUL II, 132/6 / Pl: ~uri, ~e sn, ~i sm / V: caban, cabanlău / E: tc kapan] (Tcî) 1 sn Magazie care servea ca depozit de alimente pentru trupele turcești. 2 (Mol; pan) sm Om priceput, cu influență mare, aflat, de regulă, într-o slujbă importantă. corectat(ă)

CAPAN, capanuri, s. n. (Turcism înv.) Magazie care servea ca depozit (de alimente) pentru trupele turcești. – Din tc. kapan.

CAPAN, capanuri s. n. (Turcism înv.) Magazie care servea ca depozit (de alimente) pentru trupele turcești. – Tc. kapan.

capan n. odinioară, magazie de aprovizionare: acest județ [Teleormanul] este un capan împărătesc nesecat FIL. [Turc. KAPAN].

capán n., pl. e (turc. kapan, clapă, prinzătoare, d. kapmak, a apuca; bg. kapan. V. capac, capange, capcană). Vechĭ. Mare magazie de proviziunĭ (grăsime, unt, brînză, mĭere și maĭ ales grîŭ) p. armata turcească.

capan (înv.) s. n., pl. capanuri

capan (înv.) s. n., pl. capanuri

capan s. n., pl. capanuri

capan (-ne), s. n. – Magazie, depozit de alimente; în special tîrgul oficial de la Constantinopol, sau cămara imperială. – Tc. kapan (Șeineanu, II, 87; Lokotsch 1062; Ronzevalle 132); cf. ngr. ϰαπάντζα, bg. kapan. – Der. capanlîu, s. m. (înv., negustor turc angrosist, care cumpăra mărfuri pentru tîrgul din Constantinopol, sau pentru intendența armatei; se bucură de prioritate în cumpărarea alimentelor), din tc. kapanli; capange (var. capangă), s. f. (laț, cursă, plasă), din tc. kapanca.

CABAN rus. „mistreț”. 1. – act. 2. Căbînul (17 B II 431). 3. Cabina pîrîu (Băl IV).