capan [At: (a. 1805) URICARIUL II, 132/6 / Pl: ~uri, ~e sn, ~i sm / V: caban, cabanlău / E: tc kapan] (Tcî) 1 sn Magazie care servea ca depozit de alimente pentru trupele turcești. 2 (Mol; pan) sm Om priceput, cu influență mare, aflat, de regulă, într-o slujbă importantă. corectat(ă)