CABALISTIC, -Ă, cabalistici, -ce, adj. Magic, misterios, tainic. ♦ Obscur. – Din fr. cabalistique.

cabalistic, ~ă a [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cabalistique] 1 Magic. 2 Obscur.

*CABALISTIC adj. 1 Privitor la cabala judaică ¶ 2 Care are legătură cu pretinsa știință a cabalei; misterios: semne ~e; schime ~e care-i duc mintea într’o lume de fermece și de farmazonii VLAH. [fr.].

CABALISTIC, -Ă, cabalistici, -ce, adj. Magic, misterios, tainic. ◊ Obscur. – Din fr. cabalistique.

CABALISTIC, -Ă, cabalistici, -e, adj. Magic, misterios, tainic, obscur. Formulă cabalistică. Semne cabalistice.

CABALISTIC, -Ă, cabalistici, -ce, adj. Magic, misterios, tainic; obscur. – Fr. cabalistique.

CABALISTIC, -Ă adj. Magic, tainic, misterios. ♦ Obscur. [Cf. fr. cabalistique].

CABALISTIC, -Ă adj. 1. care aparține cabalei. 2. magic, enigmatic. ◊ obscur. (< fr. cabalistique)

CABALISTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de cabală; propriu cabalei. 2) fig. Care conține o taină; greu de priceput; misterios; mistic; enigmatic; tainic. Teorie ~că. /<fr. cabalistique

cabalistic a. 1. ce ține de cabală; 2. ce privește pretinsa știință de a comunica cu spiritele.

*cabalístic, -ă adj. (d. cabalist). Relativ la cabala Jidanilor: carte cabalistică. Magic.

cabalistic adj. m., pl. cabalistici; f. cabalistică, pl. cabalistice

cabalistic adj. m., pl. cabalistici; f. cabalistică, pl. cabalistice

cabalistic adj. m., pl. cabalistici; f. sg. cabalistică, pl. cabalistice

CABALISTIC adj. v. magic, misterios, neclar, obscur, tainic.

cabalistic adj. v. MISTERIOS. NECLAR. OBSCUR. TAINIC.

Semne cabalistice – Cabala era la vechii evrei interpretarea mistică, alegorică, a bibliei, transmisă printr-un șir de inițiați, care alcătuiau așa-numita „școală cabalistică”. Ei acordau „Vechiului testament” o interpretare ocultă în afară de sensul textual. În acest scop cabaliștii care de obicei se adunau în grupuri mici și în locuri tainice (lăcașuri subterane ca faimoasa „Sinagogă a cabaliștilor” din Ierusalim) foloseau numerele și literele în combinații și simboluri fantastice, cu ajutorul cărora prezentau natura ca emanație a divinității. Se urmărea astfel ca, prin misticism, să crească autoritatea preoților asupra poporului. Cu timpul, cabala, care în ebraică înseamnă „tradiție”, și-a pierdut, o dată cu influența religioasă, și sensul inițial. Însuși cuvîntul a căpătat mai tîrziu altă accepțiune. Avînd în vedere caracterul ocult și de grup restrîns, cabala a ajuns, prin comparație, să desemneze o intrigă, o uneltire pusă la cale de mai multe persoane care urmăresc același scop ascuns. În acest sens utilizează cuvîntul Ion Ghica în „Scrisori către V. Alecsandri”, cînd spune: „Dorința mea a fost întotdeauna de a vedea pe acei care-și iubesc țara, legați între dinșii printr-o comunitate de idei și de principii, iar nu prin... cabale”. Tot cu înțelesul de intrigă, cuvîntul a fost folosit de Friedrich Schiller, care și-a intitulat una dintre cele mai cunoscute piese: Kabale und Liebe (Intrigă și iubire). Cuvîntul cabalistic și-a păstrat însă sensul primar de: ocult, enigmatic, tainic. Bunăoară: semne cabalistice, adică misterioase; sau formule cabalistice, adică magice, obscure, așa cum erau și formulele întrebuințate de către vechii cabaliști la tălmăcirea bibliei. Vorbind despre specula comercianților și loviturile bancherilor, Claparon, personaj din romanul César Birotteau al lui Balzac, spune: „E un mijloc de a exploata speranța, în sfîrșit, o nouă cabală! Nu sîntem însă decît zece sau douăsprezece capete pricepute, inițiate în secretele cabalistice ale acestor minunate combinații” (Opere, vol. V, ESPLA, 1959, pag. 521). BIB.