14 definiții pentru cabalistic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CABALÍSTIC, -Ă, cabalistici, -ce, adj. Magic, misterios, tainic. ♦ Obscur. – Din fr. cabalistique.

cabalístic, ~ă a [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cabalistique] 1 Magic. 2 Obscur.

CABALÍSTIC, -Ă, cabalistici, -ce, adj. Magic, misterios, tainic. ◊ Obscur. – Din fr. cabalistique.

CABALÍSTIC, -Ă, cabalistici, -e, adj. Magic, misterios, tainic, obscur. Formulă cabalistică. Semne cabalistice.

CABALÍSTIC, -Ă, cabalistici, -ce, adj. Magic, misterios, tainic; obscur. – Fr. cabalistique.

CABALÍSTIC, -Ă adj. Magic, tainic, misterios. ♦ Obscur. [Cf. fr. cabalistique].

CABALÍSTIC, -Ă adj. 1. care aparține cabalei. 2. magic, enigmatic. ◊ obscur. (< fr. cabalistique)

CABALÍSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de cabală; propriu cabalei. 2) fig. Care conține o taină; greu de priceput; misterios; mistic; enigmatic; tainic. Teorie ~că. /<fr. cabalistique

cabalistic a. 1. ce ține de cabală; 2. ce privește pretinsa știință de a comunica cu spiritele.

*cabalístic, -ă adj. (d. cabalist). Relativ la cabala Jidanilor: carte cabalistică. Magic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cabalístic adj. m., pl. cabalístici; f. cabalístică, pl. cabalístice

cabalístic adj. m., pl. cabalístici; f. sg. cabalístică, pl. cabalístice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CABALÍSTIC adj. v. magic, misterios, neclar, obscur, tainic.

cabalistic adj. v. MISTERIOS. NECLAR. OBSCUR. TAINIC.

Intrare: cabalistic
cabalistic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cabalistic
  • cabalisticul
  • cabalisticu‑
  • cabalistică
  • cabalistica
plural
  • cabalistici
  • cabalisticii
  • cabalistice
  • cabalisticele
genitiv-dativ singular
  • cabalistic
  • cabalisticului
  • cabalistice
  • cabalisticei
plural
  • cabalistici
  • cabalisticilor
  • cabalistice
  • cabalisticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cabalistic

etimologie: