16 definiții pentru cărticică / cărticea cărticea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cărticícă sf [At: (a. 1810) IORGA, S. D. XII, 202 / Pl: ~icele / E: carte + -ică] 1-2 (Șhp) Cărticea (1-2). 3 (Dep) Carte proastă. 4 (Iuz; spc) Pachețel de foițe de țigară.

CĂRTICÍCĂ, cărticele, s. f. (Și în forma cărticea) I. Diminutiv al lui carte. 1. v. carte (I 1); cărțulie. Băieții alergau din toate părțile cu cărticelele subsuoară. CONTEMPORANUL, III 615. Astă cărticică ce se alcătuiește din două volume... spune multe. NEGRUZZI, S. I 260. 2. v. carte (III 1); scrisorică. Și să scriu o cărticea Ș-o trimit la maică-mea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 215. Numa trei zile trecea, Cărticică că-i sosea, Carte de la București Cu pecețile domnești. TEODORESCU, P. P. 612. II. Pachețel cu foițe de țigară. Tutun și cărticică ți-ai luat? CARAGIALE, O. I 52. – Variantă: cărticeá s. f.

cărticică f. 1. carte mică; 2. foițe de țigară reunite: dar tutun și cărticică ți-ai luat? CAR.

cărticícă f., pl. cele. Carte mică. Foițe de hîrtie de țigară reunite într’un caĭețel.

cărticeá sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ele / E: carte + -icea] 1-2 (Șhp) Carte (mică, subțire) Si: cărticică (1-2), cărțișociră (1-2), cărțulie (1-2). 3 (Dep) Carte proastă. 4 Scrisorică.

CĂRTICEÁ, -ÍCĂ, cărticele, s. f. 1. Diminutiv al lui carte; cărțișoară, cărțulie. 2. Pachețel cu foițe de țigară. – Carte + suf. -ea. Cărticică: cu schimbare de suf.

CĂRTICEÁ, -ÍCĂ, cărticele, s. f. 1. Diminutiv al lui carte; cărțișoară, cărțulie. 2. Pachețel cu foițe de țigară. – Carte + suf. -icea, -icică.

CĂRTICEÁ s. f. v. cărticică.

CĂRTICEÁ, -ÍCĂ, cărticele, s. f. 1. Diminutiv al lui carte. 2. Pachețel cu foițe de țigară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cărticícă/cărticeá s. f., g.-d. art. cărticélei; pl. cărticéle, art. cărticélele

cărticícă/cărticeá s. f., g.-d. art. cărticélei; pl. cărticéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂRTICÍCĂ s. 1. cărticea, cărțulie, volumaș, (rar) cărtișoară. (O ~ de poezii.) 2. broșură, (înv.) filadă, tartaj.

CĂRTICI s. 1. cărticea, volumaș, (rar) cărțișoară, cărțulie. (O ~ de poezii.) 2. broșură, (înv.) filadă, tartaj.

CĂRTICEÁ s. v. cărticică.

CĂRTICEA s. cărticică, volumaș, (rar) cărțișoară, cărțulie. (O ~ de poezii.)

Intrare: cărticică / cărticea
cărticică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărtici
  • cărticica
plural
  • cărticele
  • cărticelele
genitiv-dativ singular
  • cărticele
  • cărticelei
plural
  • cărticele
  • cărticelelor
vocativ singular
plural
cărticea substantiv feminin
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărticea
  • cărticeaua
plural
  • cărticele
  • cărticelele
genitiv-dativ singular
  • cărticele
  • cărticelei
plural
  • cărticele
  • cărticelelor
vocativ singular
plural

cărticică / cărticea cărticea

  • 1. Diminutiv al lui carte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • exemple
      • Băieții alergau din toate părțile cu cărticelele subsuoară. CONTEMPORANUL, III 615.
        surse: DLRLC
      • Astă cărticică ce se alcătuiește din două volume... spune multe. NEGRUZZI, S. I 260.
        surse: DLRLC
    • surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Și să scriu o cărticea Ș-o trimit la maică-mea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 215.
        surse: DLRLC
      • Numa trei zile trecea, Cărticică că-i sosea, Carte de la București Cu pecețile domnești. TEODORESCU, P. P. 612.
        surse: DLRLC
  • 2. Pachețel cu foițe de țigară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Tutun și cărticică ți-ai luat? CARAGIALE, O. I 52.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Carte + sufix -ea.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • Cărticică: cu schimbare de sufix.
    surse: DEX '09