Definiția cu ID-ul 905468:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂRTICICĂ, cărticele, s. f. (Și în forma cărticea) I. Diminutiv al lui carte. 1. v. carte (I 1); cărțulie. Băieții alergau din toate părțile cu cărticelele subsuoară. CONTEMPORANUL, III 615. Astă cărticică ce se alcătuiește din două volume... spune multe. NEGRUZZI, S. I 260. 2. v. carte (III 1); scrisorică. Și să scriu o cărticea Ș-o trimit la maică-mea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 215. Numa trei zile trecea, Cărticică că-i sosea, Carte de la București Cu pecețile domnești. TEODORESCU, P. P. 612. II. Pachețel cu foițe de țigară. Tutun și cărticică ți-ai luat? CARAGIALE, O. I 52. – Variantă: cărticea s. f.