cărpănos, ~oasă [At: CIOCÂRLAN, LUC. V, 124 / Pl: ~oși, ~oase / E: nct] 1 a (D. lemn) Vânjos. 2-3 smf, a Avar. 4-5 smf, a (Om) rău. 6 a (Fig; d. animale) Care rămâne slab și cu părul zburlit, oricât de bine ar fi hrănit Si: (reg) zărăncit.

❍CĂRPĂNOS adj. 1 Mold. Sgîrcit: moș Vasile era un ~ și un puiu de sgîrie-brînză ca și mătușa Mărioara CRG. ¶ 2 Trans. Bucov. Rău la inimă: cei mai sfătoși și mai cărpănoși la inimă nu se ogoiară RET. ¶ 3 Trans. PȘC. Se zice despre animalul care, ori-cît ar fi nutrit, rămîne totuși slab.

CĂRPĂNOS, -OASĂ, cărpănoși, -oase, adj. Zgîrcit, avar. Moș Alisandru Panțîru primi totuși banii cu plăcere, ca un om strîngător și cărpănos ce se afla. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 6/6. Și-i cuprinde ciuda pe viață, pe meșterul cărpănos, pe sărăcia lor. PAS, Z. I 35. ◊ (Substantivat) Și moș Vasile era un cărpănos ș-un pui de zgîrie-brînză, ca și mătușa Mărioara. CREANGĂ, A. 50.

CĂRPĂNOS, -OASĂ, cărpănoși, -oase, adj., s. m. și f. Zgîrcit, avar.

CĂRPĂNOS ~oasă (~oși, ~oase) și substantival depr. Care este zgârcit; avar. /Orig. nec.

cărpănós, -oásă adj. (d. carpăn, carpen, pin aluz. la fibrele luĭ, care opun rezistență la tăĭat, ca teĭos d. teĭ. Cp. cu ațos. Est. Fam. Avar pînă în cele maĭ micĭ lucrurĭ. Adv. A te purta cărpănos. V. calic, chirnog, cîrcĭob.

cârpănos a. Mold. sgârcit: moș Vasile era un cărpănos CR. [Formațiune analogică din cârpă (cf. răpănos)].

cărpănos adj. m., s. m., pl. cărpănoși; adj. f., s. f. cărpănoasă, pl. cărpănoase corectat(ă)

cărpănos adj. m., s. m., pl. cărpănoși; f. cărpănoasă, pl. cărpănoase

cărpănos adj. m., s. m., pl. cărpănoși; f. sg. cărpănoasă, pl. cărpănoase

cărpănos

cărpănos.

CĂRPĂNOS s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

cărpănos s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

Cărpănos ≠ darnic, galant, galantom, generos, prodig

cărpănos, cărpănoasă, cărpănoși, cărpănoase, adj. (pop.) 1. vânjos (cu referire la lemn). 2. zgârcit, rău, egoist (cu referire la om).