3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂRÁT s. n. 1. Acțiunea de a (se) căra; transport de materiale (în cantitate mare). 2. Timpul când se cară fânul sau recolta. – V. căra.

CĂRÁT s. n. 1. Acțiunea de a (se) căra; transport de materiale (în cantitate mare). 2. Timpul când se cară fânul sau recolta. – V. căra.

cărat2, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~ați, ~e / E: căra] 1 Care a fost transportat Si: deplasat, mutat. 2 (Spc) Transportat cu carul2.

cărát1 sn [At: HEM 1639/10 / Pl: ~uri / E: căra] 1 Mutat1. 2 Transport de materiale, obiecte etc. (în cantitate mare). 3 Timp când se cară fânul sau recolta. 4 (Înv) Plată pentru cărăușie.

CĂRÁT s. n. Acțiunea de a căra. 1. Transportul unor materiale. Ziua e treieriș, căratul griului la gară, n-avem timp. DUMITRIU, N. 241. Căratul snopilor, căratul de snopi, sau căratul pîinii, se face cu carul. PAMFlLE, A. R. 140. 2. Timpul cînd se cară fînul sau (mai ales) recolta. Să te bată, badeo, bată Nouă boale dintr-o dată, Nouă boale Ș-o lingoare, Din arat Pînă-n cărat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 265.

CĂRÁT s. n. Acțiunea de a căra. 1. Transportul unor materiale. 2. Timpul când se cară fânul sau recolta.

CĂRÁT n. 1) v. A CĂRA și A SE CĂRA. 2) rar Timpul când se cară recolta. /v. a (se) căra

cărat n. transport: căratul fânului.

cărát n., pl. urĭ (d. car 3). Acțiunea de a căra mereŭ: căratu lemnelor. V. cărătură.

CĂRÁ, car, vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintr-un loc în altul; a transporta (în cantități mari). ◊ Expr. A căra apa cu ciurul = a munci în gol, a se agita fără rezultat. A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.), a bate zdravăn pe cineva. A-l căra (pe cineva) păcatele = a se lăsa dus, târât oarecum fără voie. 2. Refl. (Rar) A se duce dintr-un loc în altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (și pe furiș) de undeva; a se cărăbăni. – Lat. *carrare.

CĂRÁ, car, vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintr-un loc în altul; a transporta (în cantități mari). ◊ Expr. A căra apa cu ciurul = a munci în gol, a se agita fără rezultat. A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.), a bate zdravăn pe cineva. A-l căra (pe cineva) păcatele = a se lăsa dus, târât oarecum fără voie. 2. Refl. (Rar) A se duce dintr-un loc în altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (și pe furiș) de undeva; a se cărăbăni. – Lat. *carrare.

cărá [At: DOSOFTEI, V. S. 9/2 / V: (reg) ca~ / Pzi: car / E: ml *carrare] 1 vt A duce ceva dintr-un loc în altul Si: (fam) a cărăbăni (2). 2 vt A transporta (în cantități mari). 3 vt (Pop; îe) A ~ apa cu ciurul A munci în gol, fără rezultat. 4 vt (Îvp; îe) Cară apă Ia ceilalți Se zice în glumă despre copiii mai mici sau mai slabi decât frații lor. 5-6 vti (Pfm; îe) A ~ cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) A da cuiva mai multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.). 7 vt (Pop; îe) A-I ~ păcatele A se lăsa dus, târât fără voie. 8-9 vt (Pfm; îe) A ~ mereu la gură A bea (sau a mânca) prea mult. 10 vt (Spc) A fura (în cantități mari). 11-12 vtr (Înv) A (se) plimba (cu căruța, cu trăsura, cu mașina etc.) Si: a {se) căruța (1). 13 vr (Înv) A se duce repede (după ceva sau cineva) Si: (îvp) a se repezi. 14 vr A se duce dintr-un loc în altul. 15-16 vr (Fam) A pleca repede (și pe furiș) de undeva Si: (pfm) a se cărăbăni (1), a o tuli, a o șterge. 17 vr (D. oameni, vite etc.; înv) A se mișca încet, greoi Si: a se târî.

CĂRÁ, car, vb. I. 1. Tranz. (Complementul indică un obiect, de obicei o povară, o încărcătură) A duce dintr-un loc în altul, a transporta (cu ajutorul unui vehicul sau al unui animal de povară). Fără boi nu pot căra porumbul de pe cîmp. BOGZA, C. O. 363. Să cărăm fin pentru boi. ALECSANDRI, P. P. 258. ◊ Absol. Unii secerau, alții legau snopi... alții cărau, alții durau girezi. CREANGĂ, P. 158. Am lăsat o mînzișoară, Să-și care cu ea la moară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 291. ◊ (Lucrarea se face sau se subînțelege că se face cu brațele, cu spinarea etc.) Cei ce căraseră lăzile cu struguri la camion stăteau lîngă felinar. DUMITRIU, N. 259. Mi-am cărat așternutul afară în cerdac, m-am culcat și am încercat să adorm. SADOVEANU, N. F. 57. Căra cu spinarea geamandanele călătorilor de la debarcader la otelul din față. BART, E. 36. Îl puse să lucreze la pămînt, să care apă, să ude florile. ISPIRESCU, L. 150. ◊ Expr. A căra apă cu ciurul = a face o muncă zadarnică, a depune eforturi fără rezultat. ◊ (Prin analogie, subiectul este un animal) Cînd porcii cară paie-n gură la culcuș, are să fie frig. ȘEZ. IV 119. 2. Tranz. A transporta în cantități mari. Au strîns o mulțime de ouă... și tot le căra la tîrg de le vindea. SBIERA, P. 249. Băiatul... căra banii în bordei. ȘEZ. III 96. ◊ (Poetic) După ce ai trecut prin vad Bistricioara mîloasă și iute, care-și cară din țara ungurească undele, după ce ai lăsat îndărăt sătișorul Călugăreni, poteca nu mai înfățișează de o parte decît o rîpă adîncă. RUSSO, O. 106. ◊ (Transportul se face cu forța sau pe furiș, cu scopul însușirii unor bunuri străine) Să car la noi Averile de la voi. ALECSANDRI, P. P. 78. ◊ Absol. (Familiar) Începu a ticsi mereu în gură, pîn’ ce nu mai încăpu, Și tot cară, tot mănîncă. CONTEMPORANUL, I 162. ◊ Expr. A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gîrbace etc.) sau (absol.) a căra în cineva = a bate pe cineva foarte tare. Începe să-i care la pumni în cap. CARAGIALE, O. II 43. Radu și Dinu tăbărîseră pe ea și-i cărau la pumni. VLAHUȚĂ, la TDRG. Începe să-i care... gîrbace-ndesate. PANN, P. V. II 101. Ciobanul începu a căra cu bîta în burduf. ȘEZ. V 84. 3. Tranz. (Rar, cu privire la persoane) A plimba cu un vehicul. Că și el are drăguță, O cară vara-n căruță Și iarna în săniuță. HODOȘ, P. P. 178. ◊ Expr. A-l căra (pe cineva) păcatul = a se lăsa dus, împins, tîrît oarecum fără voie (de obicei la o acțiune rea). Cine știe pe unde l-or mai căra păcatele! VLAHUȚĂ, la TDRG. 4. Refl. (Rar, despre oameni) A se duce dintr-un lcc în altul (pe jos sau cu un mijloc de locomoție). Într-o zi, fiind tîrg devale, a-nceput dis-de-dimineață să se care într-acolo lume după lume de la deal. CARAGIALE, P. 51. De pe murg descălecă Și în crîșmă se cără. ȘEZ. IV 8. Eu murgu nu ți-oi da, Că n-am cu ce mă căra. SEVASTOS, C. 308. ♦ (Familiar, mai ales la imperativ, adesea cu un ton amenințător) A pleca cît mai repede; a se cărăbăni, a o șterge. La prima stație te dai jos și te cari. DUMITRIU, B. F. 7. Ridică masa și te cară de aci! ISPIRESCU, L. 356. Ia cofă albă-n mînă Și te cară la fîntînă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 231. Cară-te la crîng în stuf, Că la cîmp e prea zăduf! TEODORESCU, P. P. 486.

CĂRÁ, car, vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintr-un loc în altul; a transporta (în cantități mari). ◊ Expr. A căra apă cu ciurul = a face o muncă zadarnică. A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) = a bate tare pe cineva. A-l căra (pe cineva) păcatul = a se lăsa dus, târât oarecum fără voie. 2. Refl. A se duce dintr-un loc în altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (și pe furiș) de undeva. – Lat. *carrare (< carrum).

A SE CĂRÁ mă car intranz. pop. A pleca de undeva (repede și pe furiș); a se cărăbăni. /<lat. carrare

A CĂRÁ car tranz. (obiecte sau ființe) A duce dintr-un loc în altul. ◊ ~ apă cu ciurul a munci fără nici un rost. /<lat. carrare

cărà v. 1. a duce cu carul, a transporta: a căra pietre; 2. fig. a lua cu ghiotora: cu lingura tot câram PANN; 3. fam. a da palme sau pumni: începu să-i care; 4. a pleca, a-și lua catrafusele: cară-te! [Lat. *CARRARE (din carrus)].

3) car, a cărá v. tr. (d. car 2. De aci bg. karam, mîn, mișc). Duc, transport cu caru saŭ și cu alt-ceva, chear cu mînile: a căra lemne în spinare, cu spinarea. Ĭaŭ mult, cărăbănesc: lacomu cară în farfuria luĭ maĭ mult de cît poate mînca. A căra cuĭva la pumnĭ (Iron.), a-ĭ trage mulțĭ pumnĭ. A căra lemne în pădure, a face ceva zadarnic. V. refl. Iron. Mă duc, plec: la pomană se cară toțĭ caliciĭ. Cară-te de aicĭ, pleacă de aicĭ!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cărá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. car, 3 cáră

cărá vb., ind. prez. 1 sg. car, 3 sg. și pl. cáră; conj. prez. 3 sg. și pl. cáre

arată toate definițiile

Intrare: cărat (adj.)
cărat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărat
  • căratul
  • căratu‑
  • căra
  • cărata
plural
  • cărați
  • cărații
  • cărate
  • căratele
genitiv-dativ singular
  • cărat
  • căratului
  • cărate
  • căratei
plural
  • cărați
  • căraților
  • cărate
  • căratelor
vocativ singular
plural
Intrare: cărat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărat
  • căratul
  • căratu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cărat
  • căratului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: căra
verb (VT18)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căra
  • cărare
  • cărat
  • căratu‑
  • cărând
  • cărându‑
singular plural
  • ca
  • cărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • car
(să)
  • car
  • căram
  • cărai
  • cărasem
a II-a (tu)
  • cari
(să)
  • cari
  • cărai
  • cărași
  • căraseși
a III-a (el, ea)
  • ca
(să)
  • care
  • căra
  • cără
  • cărase
plural I (noi)
  • cărăm
(să)
  • cărăm
  • căram
  • cărarăm
  • căraserăm
  • cărasem
a II-a (voi)
  • cărați
(să)
  • cărați
  • cărați
  • cărarăți
  • căraserăți
  • căraseți
a III-a (ei, ele)
  • ca
(să)
  • care
  • cărau
  • căra
  • căraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cărat (s.n.)

  • 1. Acțiunea de a (se) căra; transport de materiale (în cantitate mare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ziua e treieriș, căratul grîului la gară, n-avem timp. DUMITRIU, N. 241.
      surse: DLRLC
    • Căratul snopilor, căratul de snopi, sau căratul pîinii, se face cu carul. PAMFlLE, A. R. 140.
      surse: DLRLC
  • 2. Timpul când se cară fânul sau recolta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Să te bată, badeo, bată Nouă boale dintr-o dată, Nouă boale Ș-o lingoare, Din arat Pînă-n cărat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 265.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi căra
    surse: DEX '98 DEX '09

căra

  • 1. tranzitiv A duce ceva dintr-un loc în altul; a transporta (în cantități mari).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: duce (vb.) transporta attach_file 14 exemple
    exemple
    • Fără boi nu pot căra porumbul de pe cîmp. BOGZA, C. O. 363.
      surse: DLRLC
    • Să cărăm fîn pentru boi. ALECSANDRI, P. P. 258.
      surse: DLRLC
    • absolut Unii secerau, alții legau snopi... alții cărau, alții durau girezi. CREANGĂ, P. 158.
      surse: DLRLC
    • absolut Am lăsat o mînzișoară, Să-și care cu ea la moară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 291.
      surse: DLRLC
    • Cei ce căraseră lăzile cu struguri la camion stăteau lîngă felinar. DUMITRIU, N. 259.
      surse: DLRLC
    • Mi-am cărat așternutul afară în cerdac, m-am culcat și am încercat să adorm. SADOVEANU, N. F. 57.
      surse: DLRLC
    • Căra cu spinarea geamandanele călătorilor de la debarcader la otelul din față. BART, E. 36.
      surse: DLRLC
    • Îl puse să lucreze la pămînt, să care apă, să ude florile. ISPIRESCU, L. 150.
      surse: DLRLC
    • prin analogie Cînd porcii cară paie-n gură la culcuș, are să fie frig. ȘEZ. IV 119.
      surse: DLRLC
    • Au strîns o mulțime de ouă... și tot le căra la tîrg de le vindea. SBIERA, P. 249.
      surse: DLRLC
    • Băiatul... căra banii în bordei. ȘEZ. III 96.
      surse: DLRLC
    • poetic După ce ai trecut prin vad Bistricioara mîloasă și iute, care-și cară din țara ungurească undele, după ce ai lăsat îndărăt sătișorul Călugăreni, poteca nu mai înfățișează de o parte decît o rîpă adîncă. RUSSO, O. 106.
      surse: DLRLC
    • Să car la noi Averile de la voi. ALECSANDRI, P. P. 78.
      surse: DLRLC
    • absolut familiar Începu a ticsi mereu în gură, pîn’ ce nu mai încăpu, Și tot cară, tot mănîncă. CONTEMPORANUL, I 162.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A căra apa cu ciurul = a munci în gol, a se agita fără rezultat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. expresie A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) sau (absolut) a căra în cineva = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.), a bate zdravăn pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bate attach_file 4 exemple
      exemple
      • Începe să-i care la pumni în cap. CARAGIALE, O. II 43.
        surse: DLRLC
      • Radu și Dinu tăbărîseră pe ea și-i cărau la pumni. VLAHUȚĂ, la TDRG.
        surse: DLRLC
      • Începe să-i care... gîrbace-ndesate. PANN, P. V. II 101.
        surse: DLRLC
      • Ciobanul începu a căra cu bîta în burduf. ȘEZ. V 84.
        surse: DLRLC
    • 1.3. rar (Cu privire la persoane) A plimba cu un vehicul.
      surse: DLRLC sinonime: plimba attach_file un exemplu
      exemple
      • Că și el are drăguță, O cară vara-n căruță Și iarna în săniuță. HODOȘ, P. P. 178.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. expresie A-l căra (pe cineva) păcatele = a se lăsa dus, târât oarecum fără voie.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
        exemple
        • Cine știe pe unde l-or mai căra păcatele! VLAHUȚĂ, la TDRG.
          surse: DLRLC
  • 2. reflexiv rar A se duce dintr-un loc în altul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Într-o zi, fiind tîrg devale, a-nceput dis-de-dimineață să se care într-acolo lume după lume de la deal. CARAGIALE, P. 51.
      surse: DLRLC
    • De pe murg descălecă Și în crîșmă se cără. ȘEZ. IV 8.
      surse: DLRLC
    • Eu murgu nu ți-oi da, Că n-am cu ce mă căra. SEVASTOS, C. 308.
      surse: DLRLC
    • 2.1. familiar A pleca repede (și pe furiș) de undeva; a se cărăbăni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cărăbăni pleca attach_file 4 exemple
      exemple
      • La prima stație te dai jos și te cari. DUMITRIU, B. F. 7.
        surse: DLRLC
      • Ridică masa și te cară de aci! ISPIRESCU, L. 356.
        surse: DLRLC
      • Ia cofă albă-n mînă Și te cară la fîntînă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 231.
        surse: DLRLC
      • Cară-te la crîng în stuf, Că la cîmp e prea zăduf! TEODORESCU, P. P. 486.
        surse: DLRLC

etimologie: