2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căprioáră sf [At: BIBLIA (1688), 135/2 / P: ~pri-oa~ / Pl: ~re / E: ml capriola] 1 (Zlg) Femelă a căpriorului (1). 2 (Fig) Femeie tânără, zveltă, sprintenă și grațioasă.

CĂPRIOÁRĂ, căprioare, s. f. Femela căpriorului, fără coarne, mai mică decât acesta. [Pr.: -pri-oa-] – Lat. capriola.

CĂPRIOÁRĂ, căprioare, s. f. Femela căpriorului, fără coarne, mai mică decât acesta. [Pr.: -pri-oa-] – Lat. capriola.

CĂPRIOÁRĂ, căprioare, s. f. Animal rumegător sălbatic din familia cerbului, mai mic decît acesta, care trăiește în pădurile de dealuri și de șes. Căprioara se opri între mesteceni, în iarbă naltă, într-o adiere de răcoare ce începea să alunge miresmele calde încă ale florilor sălbatice. SADOVEANU, O. III 364. Pe mușchiul gros, cald ca o blană a pămîntului, căprioara stă jos lîngă iedul ei. GÎRLEANU, L. 25. Ieșind de prin pădure, Căprioarele pe creste Vor căta prin văi de este Pace la izvor. COȘBUC, P. I 316. Iată că într-o dumbrăvioară El zărește-o căprioară. ALECSANDRI, P. II 89. M-oi duce... în codruțul cu izvoare Și cu mîndre căprioare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 290. – Pronunțat: -pri-oa-.

CĂPRIOÁRĂ, căprioare, s. f. Animal rumegător sălbatic, mai mic decât cerbul, cu picioare subțiri, cu coarne mici (Capreolus capreolus).Lat. capriola.

CĂPRIOÁRĂ ~e f. (diminutiv de la capră) Mamifer erbivor rumegător, de talie mijlocie, cu picioarele subțiri, coadă scurtă și corpul zvelt. [G.-D. căprioarei; Sil. -pri-oa-] /<lat. capriola

căprioară f. 1. capră mică; 2. femeiușcă căpriorului; 3. capră neagră. [Lat. KAPREOLA].

căprioáră f., pl. e (lat. capréola și capríola, dim. d. capra). Un fel de cerboaĭcă maĭ mică și foarte grațioasă. N’are coarne, ĭar căprioru are niște coarne micĭ cu cîte treĭ ramurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căprioáră (că-pri-oa-) s. f., g.-d. art. căprioárei; pl. căprioáre

căprioáră s. f. (sil. -pri-oa-), g.-d. art. căprioárei; pl. căprioáre


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CĂPRIOARĂ (lat. capriola) s. f. Femela căpriorului, fără coarne, de c. 70 cm înălțime și o longevitate de c. 15 ani; este un vînat foarte căutat.

CĂPRIOARĂ, D-tru (Dm);- Vlaicu (17 A IV 121), < subst.

Intrare: Căprioară
Căprioară nume propriu
nume propriu (I3)
  • Căprioară
Intrare: căprioară
căprioară substantiv feminin
  • silabație: că-pri-oa-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căprioa
  • căprioara
plural
  • căprioare
  • căprioarele
genitiv-dativ singular
  • căprioare
  • căprioarei
plural
  • căprioare
  • căprioarelor
vocativ singular
plural

căprioară

  • 1. Femela căpriorului, fără coarne, mai mică decât acesta.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • diferențiere Animal rumegător sălbatic din familia cerbului, mai mic decât acesta, care trăiește în pădurile de dealuri și de șes.
    surse: DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Căprioara se opri între mesteceni, în iarbă naltă, într-o adiere de răcoare ce începea să alunge miresmele calde încă ale florilor sălbatice. SADOVEANU, O. III 364.
      surse: DLRLC
    • Pe mușchiul gros, cald ca o blană a pămîntului, căprioara stă jos lîngă iedul ei. GÎRLEANU, L. 25.
      surse: DLRLC
    • Ieșind de prin pădure, Căprioarele pe creste Vor căta prin văi de este Pace la izvor. COȘBUC, P. I 316.
      surse: DLRLC
    • Iată că într-o dumbrăvioară El zărește-o căprioară. ALECSANDRI, P. II 89.
      surse: DLRLC
    • M-oi duce... în codruțul cu izvoare Și cu mîndre căprioare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 290.
      surse: DLRLC

etimologie: