Definiția cu ID-ul 905300:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂPRIOARĂ, căprioare, s. f. Animal rumegător sălbatic din familia cerbului, mai mic decît acesta, care trăiește în pădurile de dealuri și de șes. Căprioara se opri între mesteceni, în iarbă naltă, într-o adiere de răcoare ce începea să alunge miresmele calde încă ale florilor sălbatice. SADOVEANU, O. III 364. Pe mușchiul gros, cald ca o blană a pămîntului, căprioara stă jos lîngă iedul ei. GÎRLEANU, L. 25. Ieșind de prin pădure, Căprioarele pe creste Vor căta prin văi de este Pace la izvor. COȘBUC, P. I 316. Iată că într-o dumbrăvioară El zărește-o căprioară. ALECSANDRI, P. II 89. M-oi duce... în codruțul cu izvoare Și cu mîndre căprioare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 290. – Pronunțat: -pri-oa-.