2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂPIÉRE, căpieri, s. f. (Pop.) Faptul de a căpia; cenuroză. [Pr.: -pi-e-] – V. căpia.

căpiere sf [At: ECONOMIA, 96/5 / V: ~iere / P: ~pi-a~ / Pl: ~ri / E: căpia] 1 Cenuroză. 2 (Fig) Țicneală.

CĂPIÉRE, căpieri, s. f. (Rar) Faptul de a căpia; cenuroză, căpială. [Pr.: -pi-e-] – V. căpia.

CĂPIÉRE, căpieri, s. f. (Rar) Faptul de a căpia.

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Pop.; despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) A se zăpăci, a înnebuni. [Pr.: -pi-a] – Din capiu.

căpia vi [At: LB / P: ~pi~a / Pzi: ~iez, (rar) căpii / E: capie] 1 (Pop; d. ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2 (Fig; fam) A înnebuni.

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) A se scrânti, a se țicni, a înnebuni. [Pr.: -pi-a] – Din capiu.

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de capie. 2. Fig. (Familiar, despre oameni), A se scrînti, a se țicni, a înnebuni. Ați căpiat? se stropși el către cei doisprezece [oameni]. CAMILAR, T. 74. Ce vorbești, bărbate? ori ai căpiat astăzi? ISPIRESCU, L. 268. – Pronunțat: -pi-a.

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de capie. 2. Fig. (Fam.) A se scrânti, a se țicni, a înnebuni. – Din capiu.

A CĂPIÁ ~éz intranz. 1) (despre animale) A se îmbolnăvi de capie. 2) fam. (despre persoane) A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a înnebuni; a se scrânti; a se țicni; a se sminti; a se trăsni; a se aliena. [Sil. -pi-a] /Din capiu

căpià v. a avea amețeală, a înebuni: ce, ai căpiat?

căpiéz v. intr. (d. capie). Mă îmbolnăvesc de capie. Fig. Iron. Înebunesc, turbez: aĭ căpiat, măĭ? V. tr. Lasă-mă în pace, că m’aĭ căpiat. – În est căpchiez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căpiére (-pi-e-) s. f., g.-d. art. căpiérii; pl. căpiéri

căpiére s. f. (sil. -pi-e-), g.-d. art. căpiérii; pl. căpiéri

căpiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 căpiáză, 1 pl. căpiém (-pi-em); conj. prez. 3 să căpiéze; ger. căpiínd (-pi-ind)

căpiá vb. (sil. -pi-a), ind. prez. 1 sg. căpiéz, 3 sg. și pl. căpiáză, 1 pl. căpiém (sil. -pi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. căpiéze; ger. căpiínd (sil. -pi-ind)

căpia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. căpiază, ger. căpiind)

căpiez, -piază 3, -pieze 3 conj., -piam 1 imp., -piere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂPIÁ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.

arată toate definițiile

Intrare: căpiere
  • silabație: că-pi-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpiere
  • căpierea
plural
  • căpieri
  • căpierile
genitiv-dativ singular
  • căpieri
  • căpierii
plural
  • căpieri
  • căpierilor
vocativ singular
plural
Intrare: căpia
  • silabație: că-pi-a info
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căpia
  • căpiere
  • căpiat
  • căpiatu‑
  • căpiind
  • căpiindu‑
singular plural
  • căpia
  • căpiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căpiez
(să)
  • căpiez
  • căpiam
  • căpiai
  • căpiasem
a II-a (tu)
  • căpiezi
(să)
  • căpiezi
  • căpiai
  • căpiași
  • căpiaseși
a III-a (el, ea)
  • căpia
(să)
  • căpieze
  • căpia
  • căpie
  • căpiase
plural I (noi)
  • căpiem
(să)
  • căpiem
  • căpiam
  • căpiarăm
  • căpiaserăm
  • căpiasem
a II-a (voi)
  • căpiați
(să)
  • căpiați
  • căpiați
  • căpiarăți
  • căpiaserăți
  • căpiaseți
a III-a (ei, ele)
  • căpia
(să)
  • căpieze
  • căpiau
  • căpia
  • căpiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căpiere

etimologie:

  • vezi căpia
    surse: DEX '98 DEX '09

căpia

etimologie:

  • capiu
    surse: DEX '09 DEX '98