2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căpia vi [At: LB / P: ~pi~a / Pzi: ~iez, (rar) căpii / E: capie] 1 (Pop; d. ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2 (Fig; fam) A înnebuni.

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Pop.; despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) A se zăpăci, a înnebuni. [Pr.: -pi-a] – Din capiu.

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) A se scrânti, a se țicni, a înnebuni. [Pr.: -pi-a] – Din capiu.

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de capie. 2. Fig. (Familiar, despre oameni), A se scrînti, a se țicni, a înnebuni. Ați căpiat? se stropși el către cei doisprezece [oameni]. CAMILAR, T. 74. Ce vorbești, bărbate? ori ai căpiat astăzi? ISPIRESCU, L. 268. – Pronunțat: -pi-a.

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de capie. 2. Fig. (Fam.) A se scrânti, a se țicni, a înnebuni. – Din capiu.

A CĂPIÁ ~éz intranz. 1) (despre animale) A se îmbolnăvi de capie. 2) fam. (despre persoane) A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a înnebuni; a se scrânti; a se țicni; a se sminti; a se trăsni; a se aliena. [Sil. -pi-a] /Din capiu

căpià v. a avea amețeală, a înebuni: ce, ai căpiat?

căpiéz v. intr. (d. capie). Mă îmbolnăvesc de capie. Fig. Iron. Înebunesc, turbez: aĭ căpiat, măĭ? V. tr. Lasă-mă în pace, că m’aĭ căpiat. – În est căpchiez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căpiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 căpiáză, 1 pl. căpiém (-pi-em); conj. prez. 3 să căpiéze; ger. căpiínd (-pi-ind)

căpiá vb. (sil. -pi-a), ind. prez. 1 sg. căpiéz, 3 sg. și pl. căpiáză, 1 pl. căpiém (sil. -pi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. căpiéze; ger. căpiínd (sil. -pi-ind)

căpia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. căpiază, ger. căpiind)

căpiez, -piază 3, -pieze 3 conj., -piam 1 imp., -piere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂPIÁ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.

căpia vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ȚICNI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

căpíe, căpíi, s.f. (înv.; reg.) poartă cu boltă.

căpiá, căpiez, vb. intranz. – 1. (despre ovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. (fig.) A înnebuni, a se țicni, a turba (Bud, 1908). – Din capie „boală a ovinelor” (cf. sl. kapija) (Scriban, MDA); din capiu „atins de capie; năuc, zăpăcit” (< capie) (DLRM, DEX).

căpiá, căpiez, vb. intranz. – 1. (despre ovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. (fig.) A înnebuni, a se țicni, a turba (Bud 1908). – Din capie „boală a ovinelor” (cf. sl. kapija).

Intrare: căpie
căpie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: căpia
  • silabație: că-pi-a
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căpia
  • căpiere
  • căpiat
  • căpiatu‑
  • căpiind
  • căpiindu‑
singular plural
  • căpia
  • căpiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căpiez
(să)
  • căpiez
  • căpiam
  • căpiai
  • căpiasem
a II-a (tu)
  • căpiezi
(să)
  • căpiezi
  • căpiai
  • căpiași
  • căpiaseși
a III-a (el, ea)
  • căpia
(să)
  • căpieze
  • căpia
  • căpie
  • căpiase
plural I (noi)
  • căpiem
(să)
  • căpiem
  • căpiam
  • căpiarăm
  • căpiaserăm
  • căpiasem
a II-a (voi)
  • căpiați
(să)
  • căpiați
  • căpiați
  • căpiarăți
  • căpiaserăți
  • căpiaseți
a III-a (ei, ele)
  • căpia
(să)
  • căpieze
  • căpiau
  • căpia
  • căpiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căpia

etimologie:

  • capiu
    surse: DEX '09 DEX '98