CĂMILĂ, cămile, s. f. 1. Mamifer rumegător mare din Africa de Nord și din Asia, cu una (dromader) sau cu două cocoașe pe spate, folosit la cărat poveri (Camelus bactrianus). 2. (Mar.) Ponton din lemn pentru ridicarea navelor scufundate. – Din sl. kamilĭ.

cămilă sf [At: TETRAEV. (1574), 233 / Pl: ~e / E: vsl камилъ] 1 Mamifer rumegător mare din Africa de Nord și din Asia, cu două cocoașe, folosit la cărat poveri (Camelus bactrianus). 2 Dromader (Camelus dromaderus). 3 (Mrn) Ponton de lemn pentru ridicarea navelor scufundate.

CĂMILĂ (pl. -ile) sf. Animal mamifer rumegător, cu capul mic, cu gîtul și picioarele lungi și cu două cocoașe mari în spinare; trăește prin stepele Asiei centrale și ale Turkestanului, unde e întrebuințat ca animal de povară și de transport (Camelus) (🖼 785): Pietrosul, înalt, cu gheburile-i de ~, pare că stă în drum să ne aștepte VLAH. proverb: cămila, vrînd să dobîndească coarne, și-a pierdut și urechile [gr. -biz.].

CĂMILĂ, cămile, s. f. 1. Mamifer rumegător mare din Africa de Nord și din Asia, cu una (dromader) sau cu două cocoașe pe spate, folosit la cărat poveri (Camelus bactrianus). 2. (Mar.) Ponton din lemn pentru ridicarea navelor scufundate. – Din sl. kamilĩ (< gr.).

CĂMILĂ, cămile, s. f. Mamifer rumegător, cu una (v. dromader) sau cu două cocoașe pe spate, folosit la cărat poveri; trăiește în Africa de nord și în Asia mică și centrală (Camelus). Săgeată aleargă cal alb și cal murg, Cămilele-aleargă săgeată și ele, La cîntecul apei se fac ușurele. MACEDONSKI, O. I 145. Cămila mult geloasă, văzînd un țap o dată Cu coarnele cum bate de cîni încongiurat, A început în sine a blestema pre soartă. NEGRUZZI, S. II 295.

CĂMILĂ, cămile, s. f. Mamifer rumegător mare din Africa de Nord și din Asia, cu una (v. dromader) sau cu două cocoașe pe spate, folosit la cărat poveri (Camelus). – Slav (v. sl. kamilĩ < gr.).

CĂMILĂ ~e f. Mamifer rumegător cu una sau două cocoașe, folosit la cărat poveri în zona pustiurilor. /<sl. kamili

cămilă f. cuadruped rumegător, originar din Azia centrală, care are două cocoașe pe spinare, animal întrebuințat la transport [Gr bizantin KAMIILA (= lat. camelus), vorbă introdusă prin Sfânta Scriptură.

cămílă f., pl. e (ngr. vsl. kamila, d. vgr. kámelos, de unge și lat. camélus; vsl. kamilĭ, d. ngr. kamili). Un cŭadruped rumegător cu doŭă gheburĭ originar din centru Asiiĭ și întrebuințat la tras și la călărie. Fig. Iron. Om înalt, slab și fără eleganță. De-a cămila, un joc băĭețesc. V. dromedar, girafă.

CĂMILA CERÎND COARNE, A PIERDUT URECHILE (D. Cantemir) = Dorind prea multe, adesea pierzi și ce ai.

URECHE sf. 🫀 1 Organul auzului (🖼 5178, 5179): rost au și nu grăesc, ochi au și nu văd, urechi au și nu aud (PS.-SCH.); a șopti la ~; a trage cu ~a; toate tocmelile... să se adevereze cel puțin de doi martori cari cu ochii lor au văzut sau cu urechile lor au auzit (LEG.-CAR.); Ⓕ: îi intră pe-o ureche și-i iese pe alta, nu ține minte ce i se spune; a asculta cu toate urechile, a fi numai urechi, a avea urechile deschise, a fi foarte atent: fata asculta cu toate urechile și făcu precum o învăța calul (ISP.); acum fiți numai urechi, dragii moșului nepoței și nepoțele (ISP.); Domnii Moldovei de-a pururea să aibă urechi deschise despre Turci, să dea știre lui Craiu de gîndurile lor (GR.-UR.); a asculta numai cu-o ureche, a asculta distrat; a veni, a ajunge la urechea (sau la urechile) cuiva, a ajunge la cunoștința, la auzul cuiva: aceste toate dacă au întrat la urechile lui Petru-Vodă... multă scîrbă au întrat la inima lui (GR.-UR.); Ⓕ: a bate toba la ~a surdului, a vorbi cuiva care nu vrea sau nu poate să te priceapă; a fi într’o ~, a fi cam smintit: vara plecau... la un unchiu al lor, care era vechil la Leonida, un Grec bătrîn, burlac și cam într’o ~ (CAR.); 👉 LUP1; OCHIU I 9, PLECA I 1 ¶ 2 Pr. ext. Auz: Urechea te minte și ochiul te’nșală (EMIN.); are ~, recunoaște dacă o notă muzicală este justă sau falsă; prinde lesne un cîntec: (a cînta) după ~, din auzite; acest cuvînt sună rău la ~; 👉 FUDUL, TARE5 ¶ 3 Fie-care din cele două părți externe ale organului auzului, așezate de o parte și de alta a capului: ~a dreaptă, stîngă; a-și astupa urechile; a băga bumbac în urechi; (a purta căciula) pe-o ~, aplecată într’o parte; a îndesa căciula pe urechi; a trage, a lua pe cineva de urechi: eu stau cu mîinile în șolduri... în loc să te iau de urechi ca pe un măgar (CAR.); am să-ți rup urechile! amenințare cu pedeapsa ; a mînca, a roade urechile cuiva, a chinui cu vorba, a nu da pace, împuind urechile cuiva: ales-au năsipul din mac acei nespălați cari-mi rod urechile să le dau fata? (CRG.); a ciuli urechile; a avea urechi lungi, de măgar; pînă peste urechi, pînă peste cap: e înglodat în datorii pînă peste urechi; a umbla cu capul între urechi; a nu duce la ~, a ști să bea: stăpînu-său cel vechiu va fi fost de cei cari nu duc la ~ (SAD.); (P): după ce-ți degeră ~a, de geaba mai pui căciulă (ZNN.), se zice cînd caută cineva să îndrepte un lucru prea tîrziu, cînd totul e în zadar; 👉 APĂ19, CĂMILĂ, CERCEL1, CULCA II 1, FLOARE1, LUNGI1, SCĂRPINA II 3 ¶ 4 🐟 Ⓟ pl. = BRANHII: vîrluga... are urechi înțepătoare și e vărgată lungiș (DAM.) ¶ 5 Pr. anal. La obiecte: ori-ce are o oare-care asemănare cu o ureche; a) la încălțăminte: urechile cizmei, ghetei (👉 🖼 1246); b) cheotoare de piele la opincă (PAMF.); c) dăltuitură, scobitură (la capătul leucei 👉 🖼 878, E; la cele două capete ale cobiliței, la coasă, etc.); d) toartă: nu e bine să torni lapte pe ~a căldării, că nu mai dă (vaca) lapte mult (GOR.) ¶ 6 ~a (sau urechile) acului, gaura acului prin care trece ața; 👉 AC1 ¶ 7 🌿 URECHEA-BABEI, ciupercă cărnoasă, de formă răsucită, avînd oare-care asemănare cu o ureche; e galbenă sau trandafirie pe din afară, și de un frumos roșu-portocaliu pe dinăuntru; e comestibilă, dar puțin gustoasă ; numită și „babă” sau „urechiușă” (Peziza aurantia) (🖼 5180) ¶ 8 🌿 URECHEA-IEPURELUI, URECHE-TĂTĂRASCĂ 👉 IEPURE4 ¶ 9 🌿 URECHEA-PORCULUI, plantă din fam. labiatelor, cu flori mici, albăstrii-violete; numită și „jaleș” (Salvia verticillata) (🖼 5181) ¶ 10 🌿 URECHEA-ȘOARECELUI¹ = VULTURICĂ; – URECHEA-ȘOARECELUI² = OCHII-PĂSĂRUICII¹; – URECHEA-ȘOARECELUI³ = NU-MĂ-UITA1; – URECHEA-ȘOARECELUI⁴ = ÎNCHEIETOARE ¶ 11 🌿 URECHEA-URSULUI 👉 URS7 ¶ 12 🌿 IARBA-URECHII, IARBĂ-DE-URECHI = URECHELNIȚĂ3 [lat. vulg. orĭcŭla = clas. aurĭcŭla].

cămilă s. f., g.-d. art. cămilei; pl. cămile

cămilă s. f., g.-d. art. cămilei; pl. cămile

cămilă s. f., g.-d. art. cămilei; pl. cămile

cămilă (cămile), s. f. – 1. Mamifer rumegător cu una sau două cocoașe. – 2. Joc popular. – Mr. cămilă. Ngr. ϰαμήλα, din gr. ϰάμελος (Roesler 571; Murnu 10); cf. alb. gamilë, bg., sb. kamila. După Conev 57, rom. provine din bg.

CĂMILĂ subst. 1. – poreclă (Ștef); – T. (Dm); Cămilești s. 2. Cămiloiu t.

cămilă, cămile s. f. 1. persoană înaltă și cocoșată. 2. (tox.) persoană care se ocupă cu transportul de droguri.

halitor de cămile expr. (peior.) arab.

CĂMILĂ s. (ZOOL.; Camelus dromedarius și bactrianus) (fig.) corabia deșertului.