CĂMILĂ (pl. -ile) sf. Animal mamifer rumegător, cu capul mic, cu gîtul și picioarele lungi și cu două cocoașe mari în spinare; trăește prin stepele Asiei centrale și ale Turkestanului, unde e întrebuințat ca animal de povară și de transport (Camelus) (🖼 785): Pietrosul, înalt, cu gheburile-i de ~, pare că stă în drum să ne aștepte VLAH. proverb: cămila, vrînd să dobîndească coarne, și-a pierdut și urechile [gr. -biz.].