2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

călătoresc, ~ească a [At: I. NEGRUZZI, S. II, 84 / Pl: ~ești / E: călător + -esc] 1 Care aparține călătorului (1). 2 Care se referă la călător (1). 3 Specific călătorului (1). 4 Care provine de la călător (1).

călătorésc v. intr. (d. călător). Fac călătorie: a călători de la un oraș la altu. V. refl. Plec, mă duc, mă car: după sfîntu Ilie se călătorește vara, (iron.), ĭa călătorește-te de aicĭ!

călătorí [At: BIBLIA (1688) / Pzi: ~résc / E: călător] 1 vi A se îndrepta spre un loc (mai) îndepărtat. 2 vr (Fig) A muri.

CĂLĂTORÍ, călătoresc, vb. IV. 1. Intranz. A face un drum spre un loc (mai) depărtat; a fi pe drum. ♦ A fi călător, a fi la drum. 2. Refl. Fig. (Reg.) A se sfârși; a muri. – Din călător.

CĂLĂTORÍ, călătoresc, vb. IV. Intranz. A face un drum spre un loc (mai) depărtat; a fi pe drum. ♦ A fi călător, a fi la drum. ♦ Refl. Fig. (Reg.) A se sfârși; a muri. – Din călător.

CĂLĂTORÍ, călătoresc, vb. IV. 1. Intranz. A face un drum (pe jos sau cu un mijloc de transport) spre a ajunge într-un loc mai depărtat (mai ales în altă localitate sau țară); a fi pe drum. Am călătorit o dată singur... de la Botoșani la Pașcani. SAHIA, N. 26. În patruzeci de ani nu călătoriseră decît o singură dată, la Giurgiu. BASSARABESCU, V. 39. Drumurile pe ape și pe uscat erau puțin cunoscute și foarte încurcate, și de aceea nu se putea călători așa de ușor și fără primejdii, ca în ziua de astăzi. CREANGĂ, P. 184 ◊ (Poetic) Mari cantități de humă călătoresc... cu apele Oltului, prefăcîndu-l, dintr-un rîu limpede de munte, într-o apă înceată și tulbure de cîmpie. BOGZA, C. O. 140. Stelele sclipesc Și pe cer călătoresc. ALECSANDRI, P. A. 95. ◊ Refl. (Rar) Se călătoreau către acele curți doi oameni. CAMILAR, N. II 269. (Poetic) Caii sforăiau și nechezau în tufișuri, vintul se călătorea șoptind prin ierburi. SADOVEANU, O. I 130. 2. Refl. Fig. A se sfîrși, a trece. Nu trecu mult și ziua se călători. CREANGĂ, P. 56. ♦ A muri. Cred că mă călătoresc, mamă... dușmanii... m-au căsăpit. CAMILAR, N. II 430.

CĂLĂTORÍ, călătoresc, vb. IV. Intranz. A face un drum spre a ajunge într-un loc mai depărtat; a fi pe drum. ♦ Refl. Fig. A se sfârși, a trece; a muri. – Din călător.

A SE CĂLĂTORÍ mă ~ésc intranz. reg. A înceta de a mai fi; a se sfârși; a dispărea. Vara se ~ește. /Din călător

A CĂLĂTORÍ ~ésc intranz. 1) A se afla în călătorie. 2) A fi la drum. /Din călător

călătorì v. a face călătorie, a. merge într’o țară mai mult sau mai puțin depărtată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

călătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călătorésc, imperf. 3 sg. călătoreá; conj. prez. 3 să călătoreáscă

călătorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călătorésc, imperf. 3 sg. călătoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. călătoreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂLĂTORÍ vb. a colinda, a cutreiera, a peregrina, a umbla, a voiaja, (rar) a drumui, (înv.) a strănici. (Pe unde n-a ~?)

CĂLĂTORI vb. a umbla, a voiaja, (rar) a drumui, (înv.) a stranici. (Pe unde n-a ~?)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

călătorí, călătoresc, vb. refl. – A pleca, a părăsi (pe cineva), a dispărea, a se stinge: „Dacă omu bătrânește / Doru se călătorește” (Calendar, 1980: 107). – Din călător (< cale „drum” < lat. callis) (Scriban, DEX, MDA).

călătorí, călătoresc, vb. refl. – A pleca, a părăsi (pe cineva), a dispărea, a se stinge: „Dacă omu bătrânește / Doru se călătorește” (Calendar 1980: 107). – Din călător (< cale, din lat. callis).

Intrare: călătoresc
călătoresc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: călători
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • călători
  • călătorire
  • călătorit
  • călătoritu‑
  • călătorind
  • călătorindu‑
singular plural
  • călătorește
  • călătoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • călătoresc
(să)
  • călătoresc
  • călătoream
  • călătorii
  • călătorisem
a II-a (tu)
  • călătorești
(să)
  • călătorești
  • călătoreai
  • călătoriși
  • călătoriseși
a III-a (el, ea)
  • călătorește
(să)
  • călătorească
  • călătorea
  • călători
  • călătorise
plural I (noi)
  • călătorim
(să)
  • călătorim
  • călătoream
  • călătorirăm
  • călătoriserăm
  • călătorisem
a II-a (voi)
  • călătoriți
(să)
  • călătoriți
  • călătoreați
  • călătorirăți
  • călătoriserăți
  • călătoriseți
a III-a (ei, ele)
  • călătoresc
(să)
  • călătorească
  • călătoreau
  • călători
  • călătoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

călători

  • 1. intranzitiv A face un drum spre un loc (mai) depărtat; a fi pe drum.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Am călătorit o dată singur... de la Botoșani la Pașcani. SAHIA, N. 26.
      surse: DLRLC
    • În patruzeci de ani nu călătoriseră decît o singură dată, la Giurgiu. BASSARABESCU, V. 39.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A fi călător, a fi la drum.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
      exemple
      • Drumurile pe ape și pe uscat erau puțin cunoscute și foarte încurcate, și de aceea nu se putea călători așa de ușor și fără primejdii, ca în ziua de astăzi. CREANGĂ, P. 184.
        surse: DLRLC
      • poetic Mari cantități de humă călătoresc... cu apele Oltului, prefăcîndu-l, dintr-un rîu limpede de munte, într-o apă înceată și tulbure de cîmpie. BOGZA, C. O. 140.
        surse: DLRLC
      • poetic Stelele sclipesc Și pe cer călătoresc. ALECSANDRI, P. A. 95.
        surse: DLRLC
      • reflexiv rar Se călătoreau către acele curți doi oameni. CAMILAR, N. II 269.
        surse: DLRLC
      • reflexiv rar poetic Caii sforăiau și nechezau în tufișuri, vîntul se călătorea șoptind prin ierburi. SADOVEANU, O. I 130.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv figurat regional A se sfârși.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dispărea muri (verb) sfârși trece 2 exemple
    exemple
    • Nu trecu mult și ziua se călători. CREANGĂ, P. 56.
      surse: DLRLC
    • Cred că mă călătoresc, mamă... dușmanii... m-au căsăpit. CAMILAR, N. II 430.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • călător
    surse: DEX '09 DEX '98