2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cățărător, ~oare [At: DA / V: a~, acățer~ / Pl: ~i, ~oare / E: cățăra + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care se cațără (1). 3 a (D. plante) Care crește în sus, prinzându- se (cu cârceii) de crengi, ziduri etc. 4 a (D. animale) Care se urcă la mari înălțimi. 5 a (D. păsări) Care se agață cu ghearele de crengi înalte, ziduri etc. 6 sf (Orn; reg) Ciocănitoare. 7 sf (Orn; reg) Scorțar.

CĂȚĂRĂTÓR, -OÁRE, cățărători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care se cațără. – Cățăra + suf. -ător.

CĂȚĂRĂTÓR, -OÁRE, cățărători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care se cațără. – Cățăra + suf. -ător.

CĂȚĂRĂTÓR, -OÁRE, cățărători, -oare, adj. Care se cațără. Păsări cățărătoare.În locul caselor mărunte.:. clădiri.,. cu două, trei etaje. Străzile, cu asfalt. Trandafiri cățărători pe garduri și pe ziduri. PAS, Z. I 12.

CĂȚĂRĂTÓR, -OÁRE, cățărători, -oare, adj. Care se cațără. – Din cățăra + suf. -(ă)tor.

CĂȚĂRĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (despre plante, păsări) Care se cațără. /a (se) cățăra + suf. ~ător

cățărător a. care se cațără, vorbind de plante.

cățărătór, -oáre adj. Care se cațără: păsărĭ, plante cățărătoare.

acățătór, -oáre adj. Se zice despre păsările care (ca cucu, ghionoaĭa) orĭ despre plantele care (ca edera, volbura) se acață. – Și agățător, acățărător și cățărător. V. suitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cățărătór adj. m., s. m., pl. cățărătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cățărătoáre

cățărătór adj. m., s. m., pl. cățărătóri; f. sg. și pl. cățărătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂȚĂRĂTÓR adj. v. agățător.

CĂȚĂRĂTOR adj. agățător, suitor, urcător. (Plantă ~.)

Intrare: cățărător (adj.)
cățărător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cățărător
  • cățărătorul
  • cățărătoru‑
  • cățărătoare
  • cățărătoarea
plural
  • cățărători
  • cățărătorii
  • cățărătoare
  • cățărătoarele
genitiv-dativ singular
  • cățărător
  • cățărătorului
  • cățărătoare
  • cățărătoarei
plural
  • cățărători
  • cățărătorilor
  • cățărătoare
  • cățărătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: cățărător (s.m.)
cățărător2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cățărător
  • cățărătorul
  • cățărătoru‑
plural
  • cățărători
  • cățărătorii
genitiv-dativ singular
  • cățărător
  • cățărătorului
plural
  • cățărători
  • cățărătorilor
vocativ singular
  • cățărătorule
plural
  • cățărătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cățărător, -oare cățărătoare cățărător (2)

  • 1. (Persoană) care se cațără.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: agățător suitor urcător 2 exemple
    exemple
    • Păsări cățărătoare.
      surse: DLRLC
    • În locul caselor mărunte... clădiri... cu două, trei etaje. Străzile, cu asfalt. Trandafiri cățărători pe garduri și pe ziduri. PAS, Z. I 12.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cățăra + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09