cățărător, ~oare [At: DA / V: a~, acățer~ / Pl: ~i, ~oare / E: cățăra + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care se cațără (1). 3 a (D. plante) Care crește în sus, prinzându- se (cu cârceii) de crengi, ziduri etc. 4 a (D. animale) Care se urcă la mari înălțimi. 5 a (D. păsări) Care se agață cu ghearele de crengi înalte, ziduri etc. 6 sf (Orn; reg) Ciocănitoare. 7 sf (Orn; reg) Scorțar.