11 definiții pentru câtime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂTÍME, câtimi, s. f. (Rar) Ceea ce se poate măsura sau număra; număr, mărime, volum, cantitate. – Cât + suf. -ime.

CÂTÍME, câtimi, s. f. (Rar) Ceea ce se poate măsura sau număra; număr, mărime, volum, cantitate. – Cât + suf. -ime.

câtime sf [At: CONACHI, P. 268 / V: (nob) cîți~ / Pl: ~mi / E: cât + -ime] 1-2 Cantitate (mică) Si: câtățime (1-2), câtețime (1-2). 3 (Înv; mat) Număr. 4 (Înv; îs) ~ de prisos Excedent.

CÂTÍME ~i f. rar Ceea ce se poate măsura sau număra; mărime. /cât + suf. ~ime

CÎTÍME, cîtimi, s. f. (Rar) Ceea ce se poate măsura sau, număra; număr, mărime, volum, cantitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

câtíme s. f., g.-d. art. câtímii; pl. câtími

câtíme s. f., g.-d. art. câtímii; pl. câtími


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÎTIME s. cantitate, mărime, (înv.) cătățime.

Intrare: câtime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câtime
  • câtimea
plural
  • câtimi
  • câtimile
genitiv-dativ singular
  • câtimi
  • câtimii
plural
  • câtimi
  • câtimilor
vocativ singular
plural

câtime

etimologie:

  • Cât + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09