+câtva² adv.

CÂTVA adj., adv. 1. adj. ceva, oarecare, oareșicare, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, oarecît, oarecâtva, oareșice. (Are ~ treabă.) 2. adj. nițel, oarecare, puțin. (~ vreme a stat în casă.) 3. adv. nițel, puțin, (pop.) oleacă. (A așteptat ~ în stradă.)

CÂTVA adj., adv. 1. adj. v. ceva. 2. adj. nițel, oarecare, puțin. (~ timp a stat în casă.) 3. adv. nițel, puțin, (pop.) oleacă. (A așteptat ~ în stradă.)

DE OMNI RE SCIBILI ET DE QUIBUSDAM ALIIS (lat.) despre tot ceea ce se poate ști și despre alte câteva – De omni re scibili era deviza ambițioasă a eruditului italian Pico della Mirandola. Cineva, probabil Voltaire, a adăugat cu maliție ironicul et de quibusdam aliis.

câtva.

cîțiva

întru câtva loc. adv.

câtva pr. m., adj. m., pl. câțiva; f. sg. câtăva, pl. câteva; g.-d. pl. m. și f. câtorva

întru câtva loc. adv.

câtva pr. m., adj. pr. m., pl. câțiva; f. câtăva, pl. câteva; g.-d. pl. m. și f. câtorva

!câțiva pr. m. pl., f. câteva; g.-d. pl. câtorva (N-au venit decât câțiva/câteva. Și votul câtorva contează!)

cîtva

!câtva¹ adj. pr. m., pl. câțiva; f. câtăva, pl. câteva; g.-d. pl. m. și f. câtorva (câtva timp, câtăva vreme, câțiva elevi, câteva eleve, câtorva elevi/eleve; și: a câțiva...)

‡ CÎTVAȘI adv. - CÎTVA.

cît-vá, cîtă-vá pron. indef., pl. cîțĭ-va, cîte-va (scris și cîtva, cîtăva, cîțĭva, cîteva). Puțin, ceva (din maĭ mulțĭ, din maĭ multe): cîțĭ-va oamenĭ, cîte-va femeĭ, cîtor-va oamenĭ, cîtor-va femeĭ, cîtă-va hîrtie, cît-va vin, cît-va timp (un oare-care timp), a vîndut cît-va din marfă. Adv. A ploŭat cît-va.

câtva, câtăva [At: PALIA (1582), ap. GCR I, 37/24 / V: ~și / A: cât(ă)va / Pl: câțiva, câteva / E: cât + va] 1 a (Șîs Vreo ~) Arată o parte sau un număr oarecare (relativ mic) din sau de ceva Si: oarecare, puțin, nițel. 2-3 af (Cam) mare Si: ceva. 4 av Puțin. 5 a (Îlav) ~ timp Un timp oarecare. 6 a (Îal) Puțin. 7 av (Îlav) Întru (sau, înv, în) ~ În parte. 8 În oarecare măsură.

câtvași a, av vz câtva

CÎT I. adj. și pron. inter. (f. cîtă; pl. m. cîți f. cîte. gen.-dat.; pl. m. f. cîtor) 1 Ce cantitate? ce mărime? ce număr? ~ vin a băut? ~ ai stat acolo? de ~e ori i-ai scris? cîți au plecat? ¶ 2 Ce preț? ~ ai plătit cartea? cu ~ o vinzi? ¶ 3 ~e și (mai) ~e, ~e și mai multe, (alea) toate. ce de multe altele de felul acesta, de tot felul: nu-ți mai spui ~e și mai ~e am pătimit (CAR.); l-am tămăduit de ~e alea toate (D.-ZAMF.); îi spune... ~e și multe și o face pe femeie să se alunece cu mintea (CRG.) II. adj. și pron. rel. 1 Întrebuințat în corelațiune cu atît: ~e sate a umblat, atîtea meșteșuguri a’nvățat (PANN); de ~e ori arăta cîte-o limbă, de atîtea ori cădea și cîte-o pernă de sub Țigan (ISP.) 👉 ATÎT ¶ 2 În corelațiune cu tot: pe mine cîți cîini au lătrat, toți au turbat (PANN) 👉TOT ¶ 3 Cu corelațiunea omisă: îl cunoșteau din ~e le spusesem (VLAH.); numai Dumnezeu știe ~e am îndurat (👉 LUNĂ). III. adv. 1 În corelațiune cu atît: ~ dai, atîta iei; (P): ~ ți-e pătura, atît te ’ntinde (👉 ATÎT) ¶ 2 Cu corelațiunea omisă: să nu dea Dumnezen omului ~ poate răbda; creștea într’o lună ~ alții într’un an (EMIN.); ~ e lumea, niciodată; ~ ai bate în palme, ~ ai clipi din ochi, ~ ai scăpăra în amnar, într’o clipă; ~ păr în cap, foarte mulți: nici ~ negru subt unghie, nimic, de loc ¶ 3 ~ de urmat de un adj. sau adv.: nu-ți poți închipui ~ de mult am suferit; prepoziția se poate pune și în urma verbului: de-ai ști ~ am suferit de mult ¶ 4 Urmat de prep. de sau de un comparativ, subînțelegîndu-se, se poate: să-l faci ~ de mare, cît se poate de mare; să vie ~ de mulți, ~ de curînd; ~ mai bine, etc. ¶ 5 Emfatic, arată admirarea, uimirea, etc.: ~ e de frumoasă! ~ de mari și minunate sînt lucrurile tale. Doamne! ¶ 6 ~ pentru mine, ~ despre mine, în ce mă privește pe mine ¶ 7 În legătură cu o prepoziție: întru ~, pe ~, după ~: pe ~ am aflat; pe ~ știu ¶ 8 Cu ~... cu atît... pe ~... pe atît... 👉 ATÎT ¶ 9 Îndată ce: ieșeau la uliță cînii cu grămada, ~ simțeau pe-un trecător (I.-GH.); Trans. cu același înțeles ~ ce: muierea, ~ ce-l zări, îi eși ’nainte suduindu-l (RET.) ¶ 10 ‡ și Ⓟ Încît ¶ 11 ‡ Numai ~, îndată ce; numai decît ¶ 12 Cîtuși de ~; Trans. ~ de ~ puțintel, prea puțin, cît de puțin: doar s’a încălzi cîtuși de ~ și n’a mai clănțăni atîta din măsele (CRG.); cu coaja-ți alungi batăr odată foamea ~ de ~ (RET.) ¶ 13 Nici ~, nici ca ~, de loc ¶ 14 ~ pe ce, ~p’aci 👉 ACI ¶ 15 ~colo, ~ de colo 👉 COLO; ~ COLEA ¶ 16 De-a ’n-cîtelea, de colo pînă colo, fără astîmpăr; din răsputeri: umbla d’a’n- cîtelea... să-și scape fratele de la o așa grea pedeapsă (ISP.) ¶ 17 În compuneri: CÎTVA, DECÎT, ÎNCÎT, (👉 aceste cuvinte). IV. sn. (pl. -turi) ➕ Rezultatul unei împărțiri [lat. quantus, -a, -um].

CÎTVA l. adj. și pron. nehot. (f. cîtăva; pl. m. cîțiva, f. cîteva; gen.-dat. pl. m. f. cîtorva). Un număr mic, o cantitate sau o parte mică (dintr’un număr sau dintr’o cantitate mai mare): cîtva timp; cîțiva oameni; cîțiva bani; cîteva dintre ele. II. adv. Puțin: deschise ochii mari, sperieți, îi ținu ~ pironiți asupra amicului său (VLAH.) [cît + va].

CÎTVA, CÎTĂVA, cîțiva, cîteva, num. nehot. Un număr mic, o cantitate mică, nu mult, puțin. Cît îmi sînt de urîte unele dobitoace, Cum lupii, urșii, leii, și alte cîteva. Care cred despre sine că prețuiesc ceva. ALEXANDRESCU, P. 67. ◊ (Mai ales cu valoare adjectivală) Cîțiva oameni își scoaseră pălăriile din cap. DUMITRIU, V. L. 15. Purcelul... răstoarnă cîteva oale cu rîtul. CREANGĂ, P. 81. Îi mai sărută de cîteva ori pe amîndoi. CREANGĂ, P. 199. ◊ Loc. adv. Cîtva timp sau cîtăva vreme = puțin timp, puțină vreme. Mă întorc peste cîtva timp. Voi sta acolo cîtăva vreme. ◊ (Precedat de prep. «de», «pe», «în», «pentru» care determină un sens nou) De cîtva timp n-a mai venit pe la noi. ▭ De cîtva timp încoace îți stau gogoașele în gît. ALECSANDRI, T. 135. ♦ (Adverbial) Puțin. [Rîul] intră într-un zăvoi de plute... tinde, întîrziindu-se cîtva sub umbră, e apucat... de zăgazurile de la moara pitarului. MACEDONSKI, O. III 3. Hotărî a mai merge cîtva. ISPIRESCU, L. 357. Abia daca într-acel haos de idei străine subiectului și de versuri anevoioase ne mai deșteaptă cîtva descrierea furtună. ODOBESCU, S. III 90. ◊ (În limba literară mai ales în loc. adv.) Întru cîtva = în parte, în oarecare măsură. Dac-am auzit așa, am zis și eu în gîndul meu, că are întrucîtva dreptate maica. CREANGĂ, P. 116.

CÎTVA, CÎTĂVA, cîțiva, cîteva, num. nehot. (Adesea adjectival) Un număr mic, o cantitate mică, puțin. ♦ Loc. adv. Cîtva timp sau cîtăva vreme = puțin timp. ♦ (Adverbial) Puțin. Au zăbovit cîtva în stradă. – Din cît³ + va (= vrea).

CÂTVA câtăva (câțiva, câteva) num. nehot. O cantitate mică; un număr mic. ~ timp. Câtăva vreme. Câțiva oameni. /cât + va

câtva a. și pr. puțin, nu mult: câtva timp, câțiva oameni, câteva femei.