2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRNÍ, cârnesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A (se) îndrepta în altă direcție: a (se) întoarce. ◊ Expr. (Tranz.) Îți cârnește nasul din loc = miroase extrem de urât. A-și cârni nasul sau (intranz.) a cârni din nas = a se arăta nemulțumit (strâmbând din nas); a strâmba din nas. ♦ Fig. A reveni asupra celor spuse, hotărâte, a nu mai face ce a spus, ce a hotărât. 2. Tranz. A tăia, a rupe vârful lăstarilor tineri ai unor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. – Din cârn.

cârni [At: ȘINCAI, HR. I, 280/3 / Pzi: ~nesc / E: cârn] 1 vir (Înv) A deveni cârn. 2 vi (Complinit prin „de nas”) A face pe cineva cârn (1). 3 vti (Îe) A-și ~ nasul sau a ~ din nas A strâmba din nas (de nemulțumire). 4 vt (Îe) Îți ~nește nasul din loc Miroase foarte urât. 5 vt A rupe vârful lăstarilor tineri ai unor plante, pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. 6-7 vtr (Pop) A (se) îndrepta în altă direcție. 8-9 vtr (Pop) A (se) întoarce. 10 vt (Pop) A întoarce (un vehicul). 11-12 vtr (Pop) A (se) abate din drum. 13-14 vtr (Pop) A (se) mișca. 15 vi (Pop) A pomi. 16 vi (Fig) A reveni asupra celor spuse, hotărâte Si: a cârmi (6). 17 vi (Reg; prin confuzie cu a crâcni) A se codi să facă ceva. 18 vi (Reg; negativ; prin confuzie cu a crâcni) A nu sufla o vorbă.

CÂRNÍ, cârnesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A (se) îndrepta în altă direcție; a (se) întoarce. ◊ Expr. (Tranz.) Îți cârnește nasul din loc = miroase extrem de urât. A-și cârni nasul sau (intranz.) a cârni din nas = a se arăta nemulțumit (strâmbând din nas); a strâmba din nas. ♦ Fig. A reveni asupra celor spuse, hotărâte, a nu mai face ce a spus, ce a hotărât. 2. Tranz. A tăia, a rupe vârful lăstarilor tineri ai unor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. – Din cârn.

A CÂRNÍ ~ésc 1. intranz. v. A CÂRMI.~ din nas a-și manifesta nemulțumirea (dezaprobarea, disprețul etc.) printr-o grimasă. 2. tranz. (viță de vie, tomate, bumbac etc.) A supune unei operații de înlăturare a vârfurilor la lăstarii principali sau la ramurile laterale. /Din cârn

cârnì v. Mold. a cârmi: cârnește căruță CR.; 2. a strâmba din nas: soțul meu cam cârnia din nas AL. [Slav. KRENÕ].

CÂRN, -Ă, cârni, -e, adj. 1. (Despre nas, rar despre bot) Mic, scurt și cu vârful ridicat puțin în sus. ♦ (Despre oameni, rar despre animale; adesea substantivat) Care are nasul sau botul cârn (1). 2. Fig. (Despre obiecte) Cu vârful strâmbat, îndoit în sus; p. ext. strâmb. – Din sl. krŭnŭ.

CÂRN, -Ă, cârni, -e, adj. 1. (Despre nas, rar despre bot) Mic, scurt și cu vârful ridicat puțin în sus. ♦ (Despre oameni, rar despre animale; adesea substantivat) Care are nasul sau botul cârn (1). 2. Fig. (Despre obiecte) Cu vârful strâmbat, îndoit în sus; p. ext. strâmb. – Din sl. krŭnŭ.

cârn, cấrnă [At: MOXA, 378 / Pl: ~i, ~e / E: vsl круиу] 1 a Cu nasul tăiat. 2 a (D. nas, rar d. bot) Mic, scurt și cu vârful ridicat puțin în sus. 3-6 smf, a (Persoană sau, rar, animal) care are nasul sau botul cârn (1-2). 7 sm (Spc) Câine cu botul turtit. 8 a (D. obiecte) Cu vârful îndoit în sus. 9 a (Pex) Strâmb. 10 sf Vas pentru transportul oamenilor de la un țărm la altul Si: brudină. 11 sf (Ent) Insectă de apă cu foarte multe picioare, de forma unei obezi Si: lătăuș, obadă.

CÎRN, -Ă, cîrni, -e, adj. 1. (Despre nas sau, mai rar, despre bot) Mic, scurt, ridicat puțin în sus. Bătrîna... strîmbă din nasul cîrn. DUMITRIU, N. 163. – Vîrtosul «buldog» cu botul cîrn și turtit. ODOBESCU, S. III 149. ♦ (Despre oameni) Cu nasul mic, scurt, ridicat puțin în sus. Pruncul e cîrn, negricios. STANCU, D. 176. ◊ (Substantivat) Cîrnul îmi ia totdeauna mușteriii. CAMILAR, N. II 321. 2. (Rar) Cu nasul tăiat. Îl găsește... cîrn, fără nas și fără urechi. ȘEZ. II 156. 2. (Despre obiecte) Cu vîrful strîmbat sau adus (în sus); p. ext. strîmb. Iar o babă bătrînă, C-o seceră cîrnă, Cu dreapta trăgea, Cu stînga polog făcea. PĂSCULESCU, L. P. 20.

CÎRNÍ, cîrnesc, vb. IV. 1. Tranz. (În expr.) Îți cîrnește nasul din loc = miroase urît. Se duse... la spițerie ți se aproviziona cu... un praf care... îți cîrnește nasul din loc. HOGAȘ, H. 73. A-și cîrni nasul sau (intranz.) A cîrni din nas = a manifesta o neplăcere, o nemulțumire, un dezgust etc.; a strîmba din nas. Mînecuță și-a cîrnit iar nasul. SADOVEANU, P. M. 12. Căpitanul Gogolea a oftat ș-a cîrnit din nas. SADOVEANU, F. J. 574. 2. Tranz. (Prin confuzie cu cîrmi) A abate, a duce, a conduce pe alt drum, a întoarce. Apucă iepele de dîrlog și cîrnește căruța și-o Urăște cum poate pînă în poiană. CREANGĂ, P. 129. Am cîrnit oiștea spre mal. ALECSANDRI, T. 15. ◊ Intranz. Cîrnii la stingă și scoborti în umbra adîncă a unei tinere lunci de arini. HOGAȘ, M. N. 58. ◊ (Rar) A se îndrepta spre... Se sui pe o trăsură, cirnind spre un oraș învecinat. ȘEZ. V 79. 3. Intranz. Fig. A căuta pretexte pentru a nu face ceva, a se codi. Părinții cam cîrnea dintru început și nu voia să facă moarte de om pentru dînsa. SBIERA, P. 140. Dac-o văzut că n-are încătro cîrni, a spus. ȘEZ. IV 200.

CÂRN ~ă (~i, ~e) 1) (despre nas) Care este scurt și cu vârful ridicat în sus. 3) și substantival (despre oameni) Care are nasul mic și ridicat în sus. 3) ist. Care are nasul tăiat (ca pedeapsă). 4) fig. (despre obiecte) Care are vârful adus în sus sau strâmbat. /<sl. krunu

cârn a. cu nasul turtit sau încovoiat, prea scurt sau prea mic. [Slav. KRŬNŬ].

cîrn, -ă adj. (vsl. krŭnŭ, cu nasu saŭ urechile tăĭate. V. chirnog). Cu nasu turtit orĭ prea mic: acest om e cîrn, are nasu cîrn. Prov. De aceĭa n’are cîrna nas și ursu coadă, se zice cînd unu are pretențiunĭ prea marĭ (de ex., cînd un cerșitor ar refuza să mănînce pîne și ar cere cozonac). V. călină.

cîrnésc v. tr. (din cîrmesc infl. de cîrn saŭ de vsl. krŭniti, a mutila). Est. Fam. Abat: putoarea mĭ-a cîrnit nasu din loc, n’am maĭ putut de putoare. O putoare de-țĭ cîrnește nasu, mare putoare. Loc. pop. Pute că-ĭ din bute. Dac’ar fi din poloboc, țĭ-ar cîrni nasu din loc (la tăbăcărie). V. intr. (și încîrnesc). Cîrmesc, apuc la o parte. A cîrni din nas, a strîmba din nas, a te arăta nemulțămit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârnésc, imperf. 3 sg. cârneá; conj. prez. 3 să cârneáscă

cârní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârnésc, imperf. 3 sg. cârneá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârneáscă

cârn adj. m., pl. cârni; f. cấrnă, pl. cấrne

cârn adj. m., pl. cârni; f. sg. cârnă, pl. cârne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRNÍ vb. v. cârmi, coti, întoarce, vira.

arată toate definițiile

Intrare: cârni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârni
  • cârnire
  • cârnit
  • cârnitu‑
  • cârnind
  • cârnindu‑
singular plural
  • cârnește
  • cârniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cârnesc
(să)
  • cârnesc
  • cârneam
  • cârnii
  • cârnisem
a II-a (tu)
  • cârnești
(să)
  • cârnești
  • cârneai
  • cârniși
  • cârniseși
a III-a (el, ea)
  • cârnește
(să)
  • cârnească
  • cârnea
  • cârni
  • cârnise
plural I (noi)
  • cârnim
(să)
  • cârnim
  • cârneam
  • cârnirăm
  • cârniserăm
  • cârnisem
a II-a (voi)
  • cârniți
(să)
  • cârniți
  • cârneați
  • cârnirăți
  • cârniserăți
  • cârniseți
a III-a (ei, ele)
  • cârnesc
(să)
  • cârnească
  • cârneau
  • cârni
  • cârniseră
Intrare: cârn
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârn
  • cârnul
  • cârnu‑
  • cârnă
  • cârna
plural
  • cârni
  • cârnii
  • cârne
  • cârnele
genitiv-dativ singular
  • cârn
  • cârnului
  • cârne
  • cârnei
plural
  • cârni
  • cârnilor
  • cârne
  • cârnelor
vocativ singular
  • cârnule
  • cârnă
  • cârno
plural
  • cârnilor
  • cârnelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cârni

  • 1. tranzitiv intranzitiv reflexiv popular A (se) îndrepta în altă direcție: a (se) întoarce.
    exemple
    • Apucă iepele de dîrlog și cîrnește căruța și-o tîrăște cum poate pînă în poiană. CREANGĂ, P. 129.
      surse: DLRLC
    • Am cîrnit oiștea spre mal. ALECSANDRI, T. 15.
      surse: DLRLC
    • Cîrnii la stînga și scoborîi în umbra adîncă a unei tinere lunci de arini. HOGAȘ, M. N. 58.
      surse: DLRLC
    • Se sui pe o trăsură, cîrnind spre un oraș învecinat. ȘEZ. V 79.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie tranzitiv Îți cârnește nasul din loc = miroase extrem de urât.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Se duse... la spițerie și se aprovizionă cu... un praf care... îți cîrnește nasul din loc. HOGAȘ, H. 73.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie tranzitiv A-și cârni nasul sau (intranzitiv) a cârni din nas = a se arăta nemulțumit (strâmbând din nas); a strâmba din nas.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Mînecuță și-a cîrnit iar nasul. SADOVEANU, P. M. 12.
        surse: DLRLC
      • Căpitanul Gogolea a oftat ș-a cîrnit din nas. SADOVEANU, F. J. 574.
        surse: DLRLC
    • 1.3. figurat A reveni asupra celor spuse, hotărâte, a nu mai face ce a spus, ce a hotărât.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.4. intranzitiv figurat A căuta pretexte pentru a nu face ceva, a se codi.
      surse: DLRLC sinonime: codi attach_file 2 exemple
      exemple
      • Părinții cam cîrnea dintru început și nu voia să facă moarte de om pentru dînsa. SBIERA, P. 140.
        surse: DLRLC
      • Dac-o văzut că n-are încătro cîrni, a spus. ȘEZ. IV 200.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A tăia, a rupe vârful lăstarilor tineri ai unor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • cârn
    surse: DEX '09 DEX '98

cârn

  • 1. (Despre nas, rar despre bot) Mic, scurt și cu vârful ridicat puțin în sus.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: cârnuț attach_file 2 exemple
    exemple
    • Bătrîna... strîmbă din nasul cîrn. DUMITRIU, N. 163.
      surse: DLRLC
    • Vîrtosul «buldog» cu botul cîrn și turtit. ODOBESCU, S. III 149.
      surse: DLRLC
    • 1.1. adesea substantivat (Despre oameni, rar despre animale) Care are nasul sau botul cârn.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Pruncul e cîrn, negricios. STANCU, D. 176.
        surse: DLRLC
      • Cîrnul îmi ia totdeauna mușteriii. CAMILAR, N. II 321.
        surse: DLRLC
  • 2. rar Cu nasul tăiat.
    exemple
    • Îl găsește... cîrn, fără nas și fără urechi. ȘEZ. II 156.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat (Despre obiecte) Cu vârful strâmbat, îndoit în sus.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îndoit attach_file un exemplu
    exemple
    • Iar o babă bătrînă, C-o seceră cîrnă, Cu dreapta trăgea, Cu stînga polog făcea. PĂSCULESCU, L. P. 20.
      surse: DLRLC

etimologie: