14 definiții pentru cârmui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRMUÍ, cârmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) conduce, a (se) guverna, a (se) administra. 2. Tranz. (Rar) A conduce cu ajutorul cârmei. – Cârmă + suf. -ui.

CÂRMUÍ, cârmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) conduce, a (se) guverna, a (se) administra. 2. Tranz. (Rar) A conduce cu ajutorul cârmei. – Cârmă + suf. -ui.

cârmuí [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 122/9 / Pzi: ~ésc / E: cârmă + -ui] 1 vt (Rar) A conduce cu ajutorul cârmei. 2-3 vtr A (se) conduce. 4-5 vtr A (se) guverna. 7 vtr A (se) administra.

A CÂRMUÍ ~iésc tranz. (state, popoare, instituții etc.) A dirija, stând la cârmă; a guverna. /cârma + suf. ~ui

cârmuì v. 1. a ținea cârma; 2. fig. a conduce, a stăpâni (o țară), a administra (un județ).

CÎRMUÍ, cîrmuiesc, vb. IV. Tranz. A conduce, a guverna, a administra. Ești în stare a cîrmui și pe alții. CREANGĂ, P. 185. ◊ Refl. Dreptul... de a-și alege voievozi și de a se cîrmui independent, după legile lor. BĂLCESCU, O. II 13. ♦ (Concretizat, cu privire la un vas plutitor) A conduce, a dirija cu ajutorul cîrmei, a cîrmi. Toader pluta-și cîrmuiește. La TDRG.

cîrmuĭésc v. tr. (d. cîrmă. V. cîrmesc, ocîrmuĭesc). Țin cîrma, conduc. Fig. Guvernez, conduc, administrez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârmuiésc, imperf. 3 sg. cârmuiá; conj. prez. 3 să cârmuiáscă

cârmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârmuiésc, imperf. 3 sg. cârmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârmuiáscă

cîrmui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cîrmuiesc, conj. cîrmuiască)

cârmuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRMUÍ vb. 1. v. conduce. 2. v. domni. 3. v. administra.

CÂRMUÍ vb. v. cârmi, coti, vira.

CÎRMUI vb. 1. a conduce, a dirigui, a domni, a guverna, a stăpîni, (înv. și pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocîrmui, a povățui. (Ștefan a ~ Moldova în glorie.) 2. a administra, a conduce, a gospodări, (înv. și pop.) a oblădui, a priveghea, a supraveghea, (înv.) a isprăvnici, a ocîrmui. (~ treburile publice.)

Intrare: cârmui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârmui
  • cârmuire
  • cârmuit
  • cârmuitu‑
  • cârmuind
  • cârmuindu‑
singular plural
  • cârmuiește
  • cârmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cârmuiesc
(să)
  • cârmuiesc
  • cârmuiam
  • cârmuii
  • cârmuisem
a II-a (tu)
  • cârmuiești
(să)
  • cârmuiești
  • cârmuiai
  • cârmuiși
  • cârmuiseși
a III-a (el, ea)
  • cârmuiește
(să)
  • cârmuiască
  • cârmuia
  • cârmui
  • cârmuise
plural I (noi)
  • cârmuim
(să)
  • cârmuim
  • cârmuiam
  • cârmuirăm
  • cârmuiserăm
  • cârmuisem
a II-a (voi)
  • cârmuiți
(să)
  • cârmuiți
  • cârmuiați
  • cârmuirăți
  • cârmuiserăți
  • cârmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • cârmuiesc
(să)
  • cârmuiască
  • cârmuiau
  • cârmui
  • cârmuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cârmui

etimologie:

  • Cârmă + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09