3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârd1 sn [At: N. COSTIN, L. I. A. 53/12 / V: cârd / Pl: ~uri / E: srb krd] 1 Grup mare de animale, de păsări, pești etc. de același fel, care se află împreună Si: ciopor, cireada, haită, stol, turmă. 2 (Prt) Ceată (mare) de oameni (adunați la întâmplare sau mergând în dezordine) Si: bandă1. 3 (Îla) Cu ~ul În număr mare. 4 (Îe) A se pune (sau a intra, a-și pune, a-și băga) (boii) în ~ cu cineva (sau cu dracul) A se asocia cu cineva (în vederea unor acțiuni reprobabile). 5 (D. timp; fam) Mulțime (de ani, de vreme). 6 (Îlav) De (la) un ~ de vreme De un timp încoace.

cârd2 sm [At: PANȚU, PL.2 / Pl: nct / E: nct] (Bot) Varga ciobanului (Dipsacus silvestris).

CÂRD, cârduri, s. n. 1. Grup mare de animale sau de păsări, de pești de același fel, care se află împreună. 2. (De obicei peior.) Ceată numeroasă de oameni. ◊ Expr. A se pune (sau a intra) în cârd cu cineva = a se asocia, a se întovărăși cu cineva (în vederea unor acțiuni reprobabile). 3. (Fam.) Mulțime, șir (de ani, de zile). ◊ Loc. adv. De (la) un cârd de vreme = de un timp încoace. Un cârd de ani = foarte mulți ani. – Din sb. krd.

CÂRD, cârduri, s. n. 1. Grup mare de animale mamifere, de păsări, de pești de același fel, care se află împreună. 2. (De obicei peior.) Ceată (mare) de oameni. ◊ Expr. A se pune (sau a intra) în cârd cu cineva = a se asocia, a se întovărăși cu cineva (în vederea unor acțiuni reprobabile). 3. (Fam.) Mulțime, șir (de ani, de zile). ◊ Loc. adv. De (la) un cârd de vreme = de un timp încoace. Un cârd de ani = foarte mulți ani. – Din scr. krd.

CÂRD ~uri n. 1) Grup mare de animale (de păsări, de pești) de același fel care umblă împreună. 2) Grup de oameni adunați la un loc sau care merg împreună; ceată; droaie. ◊ A intra (sau a se pune) în ~ cu cineva a se întovărăși cu cineva. 3) Timp nedelimitat; multă vreme. De un ~ de ani. /<sb. krd

cârd n. 1. aglomerație de câteva zecimi, până la o sută-două de capete de vite (subîmpărțire a turmei): cârd de boi, de vaci,de porci; 2. ceată, mulțime de ființe de aceeaș specie: un cârd de vulturi, de corbi; cârd de fete și neveste de la sat aduc merinde AL.; 3. grămadă: cu cârdul; 4. fig. de un cârd de vreme. [Serb. KRD (v. cireadă)].

CÎRD, cîrduri, s. n. 1. Grup mare de animale (v. turmă, cireada) sau de păsări (v. stol) de același fel, care umblă împreună. [Lotca] era subțire, smolită și, cum zbura, parcă era o rață sălbatică negricioasă, rătăcită de cîrd. DUMITRIU, N. 289. Două cîrduri de oi urcau mărunt spre cîmpie. PREDA, Î. 143. Deasupra cerul e ca sineala și-n văzduhul luminos răsar din vreme în vreme cîrduri de cocoare. SADOVEANU, O. II 208. Un cîrd de porumbei se rotea pe aproape, dispărînd spre hambare. DUNĂREANU, N. 14. Nu mai sînt pe luncă flori, Văile-s deșarte,Țipă cîrduri de cocori, Pribegind departe! IOSIF, V. 73. 2. Ceată de oameni (adunați la întîmplare sau mergînd în dezordine); grup. Pe la cîntatul cocoșilor de ziuă, femeile în cîrduri de cîte trei-patru trecuseră de mult apa Sucevei. CAMILAR, N. II 80. Lîngă drumuri, pe haturi, prin miriștile tocite, se văd cîrduri de copii. SP. POPESCU, M. G. 41. În curtea Unei case mari roiesc Cîrduri de copii zburdalnici... VLAHUȚĂ, O. A. 181. ◊ Expr. A se pune (sau a intra) în cîrd (cu cineva) = a se asocia, a se întovărăși (cu cineva). Văzînd bietul popă că s-a pus în cîrd cu nebunii, începe s-o întoarcă la șurub. CREANGĂ, A. 95. ◊ (În comparații și metafore) Femeile... strînse cîrd... se dădură la o parte. CAMILAR, N. I 339. Fetele stau cîrd pe punte ziua toată. COȘBUC, P. I 172. Ce vă țineți cîrd Și intrați așa cîntînd? TEODORESCU, P. P. 129. 3. Mulțime, grămadă, șir (de ani, de zile, de vreme). De atunci a trecut un cîrd de vreme.Loc. adv. De la (sau de) un cîrd de vreme = de la o vreme încoace, de un timp încoace. De un cîrd de ani = de mai mulți ani. De un cîrd de ani, aproape în fiecare vară mă retrag în pașnicile singurătăți de la țară. DEMETRESCU, O. 147.

cîrd n., pl. urĭ (sîrb. krd, vsl. kŭrdŭ. Cp. cu cĭurdă, cireadă). Ceată, droaĭe: cîrd de copiĭ, de mĭeĭ, de rațe. Cîrdurĭ-cîrdurĭ, cu cîrdu, cîte un cîrd, în cîrdurĭ: veneaŭ cîrdurĭ-cîrdurĭ. De un cîrd de vreme, de cît-va timp. A avea (a intra saŭ a te pune) în cîrd cu cineva, a avea, a face cu el (Cp. cu cîrcă): cu cîrcotașu să n’aĭ nimic în cîrd! V. crilă, haĭtă, vîjdoc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârd s. n., pl. cấrduri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRD s. v. cireadă, grămadă, mulțime, șir, turmă.

CÂRD s. 1. v. ciopor. 2. v. stol. 3. v. ceată.

PIȚIGOI-DE-CÂRD s. v. pițigoi-codat.

cîrd s. v. CIREADĂ. GRĂMADĂ. MULȚIME. ȘIR. TURMĂ.

CÎRD s. 1. ciopor. (~ de oi.) 2. stol, (reg.) toană, toi, (Olt. și Transilv.) ciopor. (Un ~ de rîndunele.) 3. bandă, buluc, ceată, droaie, gloată, grămadă, grup, mulțime, pîlc, stol, (pop.) crilă, liotă, (reg.) canara, ciurdă, mișină, (Olt. și Transilv.) ciopor, (Olt. și Ban.) clapie, (înv.) cin, tacîm. (Un ~ de copii.)

pițigoi-de-cîrd s. v. PIȚIGOI-CODAT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cîrd (cîrduri), s. n.1. Grup de animale de același fel, turmă, mulțime. – 2. Ceată mare de oameni, mulțime. – 3. Zbor. – Mr. (gîrdel’u), megl. cărd. Sb. krd (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 42; Conev 57), din sl. krŭdo; cf. bg. kŭrd, cr. kèrd, slov. kèrdelo (cf. mr.), rut. kerd, kyrd.Der. cîrdui (var. încîrdui), vb. (a orîndui, a aranja, a pune în ordine; a forma un șir, a se pune la rînd; a se asocia, a se împrieteni); încîrdoși (var. încordoșa), vb. (a face companie, a însoți).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CÎRD subst. 1. – St. (R. Lib 16 aug. 1953 p. 3). 2. Cîrde, D. (Mar 175). 3. + -ei, Cîrdei, Gh., ard.; – buc. (M Put 131).

Intrare: cârd
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârd
  • cârdul
  • cârdu‑
plural
  • cârduri
  • cârdurile
genitiv-dativ singular
  • cârd
  • cârdului
plural
  • cârduri
  • cârdurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Cârd
Cârd nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cârd
Intrare: pițigoi-de-cârd
pițigoi-de-cârd substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pițigoi-de-cârd
  • pițigoiul-de-cârd
plural
  • pițigoi-de-cârd
  • pițigoii-de-cârd
genitiv-dativ singular
  • pițigoi-de-cârd
  • pițigoiului-de-cârd
plural
  • pițigoi-de-cârd
  • pițigoilor-de-cârd
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cârd

  • 1. Grup mare de animale sau de păsări, de pești de același fel, care se află împreună.
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: cârdișor 5 exemple
    exemple
    • [Lotca] era subțire, smolită și, cum zbura, parcă era o rață sălbatică negricioasă, rătăcită de cîrd. DUMITRIU, N. 289.
      surse: DLRLC
    • Două cîrduri de oi urcau mărunt spre cîmpie. PREDA, Î. 143.
      surse: DLRLC
    • Deasupra cerul e ca sineala și-n văzduhul luminos răsar din vreme în vreme cîrduri de cocoare. SADOVEANU, O. II 208.
      surse: DLRLC
    • Un cîrd de porumbei se rotea pe aproape, dispărînd spre hambare. DUNĂREANU, N. 14.
      surse: DLRLC
    • Nu mai sînt pe luncă flori, Văile-s deșarte, – Țipă cîrduri de cocori, Pribegind departe! IOSIF, V. 73.
      surse: DLRLC
  • 2. de obicei peiorativ Ceată numeroasă de oameni.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ceată droaie grup 6 exemple
    exemple
    • Pe la cîntatul cocoșilor de ziuă, femeile în cîrduri de cîte trei-patru trecuseră de mult apa Sucevei. CAMILAR, N. II 80.
      surse: DLRLC
    • Lîngă drumuri, pe haturi, prin miriștile tocite, se văd cîrduri de copii. SP. POPESCU, M. G. 41.
      surse: DLRLC
    • În curtea Unei case mari roiesc Cîrduri de copii zburdalnici... VLAHUȚĂ, O. A. 181.
      surse: DLRLC
    • în comparații metaforic Femeile... strînse cîrd... se dădură la o parte. CAMILAR, N. I 339.
      surse: DLRLC
    • în comparații metaforic Fetele stau cîrd pe punte ziua toată. COȘBUC, P. I 172.
      surse: DLRLC
    • în comparații metaforic Ce vă țineți cîrd Și intrați așa cîntînd? TEODORESCU, P. P. 129.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A se pune (sau a intra) în cârd cu cineva = a se asocia, a se întovărăși cu cineva (în vederea unor acțiuni reprobabile).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: asocia întovărăși un exemplu
      exemple
      • Văzînd bietul popă că s-a pus în cîrd cu nebunii, începe s-o întoarcă la șurub. CREANGĂ, A. 95.
        surse: DLRLC
  • 3. familiar Mulțime, șir (de ani, de zile).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: grămadă mulțime șir un exemplu
    exemple
    • De atunci a trecut un cârd de vreme.
      surse: DLRLC
    • 3.1. locuțiune adverbială De (la) un cârd de vreme = de un timp încoace.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.2. locuțiune adverbială Un cârd de ani = foarte mulți ani.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • De un cîrd de ani, aproape în fiecare vară mă retrag în pașnicile singurătăți de la țară. DEMETRESCU, O. 147.
        surse: DLRLC

etimologie:

pițigoi-de-cârd

etimologie: