opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Explicative DEX

CÂRCOTAȘ, -Ă, cârcotași, -e, adj., s. m. și f. (Pop. și fam.) (Om) care caută mereu ceartă, care e veșnic nemulțumit; gâlcevitor, cârtitor. – Cârcotă + suf. -aș.

cârcotaș, ~ă smf, a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~e / E: cârcotă + -aș] 1-2 a (Pfm) (Persoană) care caută mereu ceartă Si: cârșelnic (1). 3-4 (Om) care este veșnic nemulțumit Si: (pop) cârtitor.

CÎRCOTAȘ adj. și sm. 1 Cel ce caută pricină, care umblă cu cîrcote, buclucaș: știa din auzite că preotul satului e om ~ și înșelător, nevoie mare (DEM.) 2 Mold. Om vecinic nemulțumit.

CÂRCOTAȘ, -Ă, cârcotași, -e, adj., s. m. și f. (Pop. și fam.) (Om) care caută mereu ceartă, care e veșnic nemulțumit. – Cârcotă + suf. -aș.

CÎRCOTAȘ, -Ă, cîrcotași, -e, adj. Care caută ceartă, căruia îi place gîlceava, care e veșnic nemulțumit. Nu se vor tocmi la boierii... care-s răi, cîrcotași. CAMILAR, N. II 387. Îl avea plătit cu anul... slugoi cu domnul Costache și cîrcotaș cu oamenii ceilalți. PAS, Z. I 151. Prin urmare, așa mă purta, în gîndul și în sufletul lui: saltimbanc și cîrcotaș. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 273.

CÂRCOTAȘ ~ă (~i, ~e) și substantival pop. Care este permanent nemulțumit; care caută mereu gâlceavă, ceartă. /cârcotă + suf. ~aș

cîrcotáș, -ă adj. (d. cîrcotă). Care caută ceartă, care te șicanează p. nimicurĭ: om cîrcotaș.

Ortografice DOOM

cârcotaș (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. cârcotași; adj. f., s. f. cârcotașă, pl. cârcotașe

cârcotaș (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. cârcotași; adj. f., s. f. cârcotașă, pl. cârcotașe

cârcotaș adj. m., s. m., pl. cârcotași; f. sg. cârcotașă, pl. cârcotașe

Sinonime

CÂRCOTAȘ adj., s. șicanator, (rar) procesiv, (pop.) cârtitor, gâlcevitor, (Mold. și Bucov.) cârciogar. (Om ~.)

CÎRCOTAȘ adj., s. șicanator, (rar) procesiv, (pop.) cîrtitor, gîlcevitor, (Mold. și Bucov.) cîrciogar. (Om ~.)

Intrare: cârcotașă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârcotașă
  • cârcotașa
plural
  • cârcotașe
  • cârcotașele
genitiv-dativ singular
  • cârcotașe
  • cârcotașei
plural
  • cârcotașe
  • cârcotașelor
vocativ singular
  • cârcotașă
  • cârcotașo
plural
  • cârcotașelor
Intrare: cârcotaș (adj.)
cârcotaș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârcotaș
  • cârcotașul
  • cârcotașu‑
  • cârcotașă
  • cârcotașa
plural
  • cârcotași
  • cârcotașii
  • cârcotașe
  • cârcotașele
genitiv-dativ singular
  • cârcotaș
  • cârcotașului
  • cârcotașe
  • cârcotașei
plural
  • cârcotași
  • cârcotașilor
  • cârcotașe
  • cârcotașelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cârcotaș, cârcotașisubstantiv masculin
cârcotașă, cârcotașesubstantiv feminin
cârcotaș, cârcotașăadjectiv

  • 1. popular familiar (Om) care caută mereu ceartă, care e veșnic nemulțumit. DEX '09 DLRLC
    sinonime: cârciocar cârtitor gâlcevitor procesiv șicanator
    • format_quote Nu se vor tocmi la boierii... care-s răi, cîrcotași. CAMILAR, N. II 387. DLRLC
    • format_quote Îl avea plătit cu anul... slugoi cu domnul Costache și cîrcotaș cu oamenii ceilalți. PAS, Z. I 151. DLRLC
    • format_quote Prin urmare, așa mă purta, în gîndul și în sufletul lui: saltimbanc și cîrcotaș. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 273. DLRLC
etimologie:
  • Cârcotă + -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.