CÎRCOTAȘ, -Ă, cîrcotași, -e, adj. Care caută ceartă, căruia îi place gîlceava, care e veșnic nemulțumit. Nu se vor tocmi la boierii... care-s răi, cîrcotași. CAMILAR, N. II 387. Îl avea plătit cu anul... slugoi cu domnul Costache și cîrcotaș cu oamenii ceilalți. PAS, Z. I 151. Prin urmare, așa mă purta, în gîndul și în sufletul lui: saltimbanc și cîrcotaș. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 273.