13 definiții pentru cârcăiac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârcăiác sm [At: ODOBESCU, S. I, 334. / V: ~câi~, ~ág, ~câiág / P: ~că-iac / Pl: ~aci / E: tc kirkayak] (Zlg; pop) Scolopendră.

CÂRCĂIÁC, cărcăieci, s. m. (Zool.; pop.) Scolopendră. [Pr.: -că-iac.Pl. și: cârcăiaci] – Din tc. kırkayak.

CÂRCĂIÁC, cârcăiaci, s. m. (Zool.; pop.) Scolopendră. [Pr.: -că-iac] – Din tc. kırkayak.

CÂRCĂIÁC ~iéci m. Miriapod insectivor veninos, de talie medie, care trăiește în locuri umede și întunecoase. [Sil. -că-iac] /<turc. kirkayak

cârcăiac m. insectă miriapodă, care trăiește în locuri umede și întunecoase (Scolopendra). [Turc. KYRK AYK, lit. patruzeci de picioare].

CÎRCĂIÁC, cîrcăieci, s. m. Animal din clasa miriapodelor, de culoare castanie, care trăiește în locuri umede și întunecoase (Scolopendra cingulata); urechelniă. în general șoarecii, moliile și cîrcăiecii se folosesc singuri de acele rămășițe, adesea prețioase, ale culturii. ODOBESCU, S. I 334.

cîrcăĭác, V. cîrcîĭac.

cîrcîĭác, -ăĭác și -ág m., pl. ĭecĭ, ĭegĭ (turc. kyrk-aĭak, d. kyrk, patru-zecĭ, și aĭak, picĭor). Scolopendră (arahnid miriapod), V. molie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârcăiác (pop.) s. m., pl. cârcăiéci

cârcăiác s. m. (sil. -că-iac), pl. cârcăiéci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRCĂIÁC s. scolopendră.

CÎRCĂIAC s. (ZOOL.; Scolopendra cingulata) scolopendră, (reg.) carete, urechelniță, patruzeci-de-picioare.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cârcăiác (cârcăiéci), s. m. – Scolopendră (Lithobius forficatus). – Var. cîrcîiac. Tc. kirkayak (Șeineanu, II, 89; Lokotsch 1280). Cihac, II, 41, a greșit punîndu-l în legătură cu cr. čarčjak „greiere”.

Intrare: cârcăiac
cârcăiac1 (pl. -ieci) substantiv masculin
substantiv masculin (M39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârcăiac
  • cârcăiacul
  • cârcăiacu‑
plural
  • cârcăieci
  • cârcăiecii
genitiv-dativ singular
  • cârcăiac
  • cârcăiacului
plural
  • cârcăieci
  • cârcăiecilor
vocativ singular
plural
cârcăiac2 (pl. -iaci) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârcăiac
  • cârcăiacul
  • cârcăiacu‑
plural
  • cârcăiaci
  • cârcăiacii
genitiv-dativ singular
  • cârcăiac
  • cârcăiacului
plural
  • cârcăiaci
  • cârcăiacilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cârcăiac

  • 1. zoologie popular Animal din clasa miriapodelor, de culoare castanie, care trăiește în locuri umede și întunecoase (Scolopendra cingulata).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: carete scolopendră urechelniță un exemplu
    exemple
    • În general șoarecii, moliile și cîrcăiecii se folosesc singuri de acele rămășițe, adesea prețioase, ale culturii. ODOBESCU, S. I 334.
      surse: DLRLC

etimologie: