2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂNTĂRÍ, cântăresc, vb. IV. 1. Tranz. A determina greutatea sau masa unui corp cu ajutorul cântarului, al balanței, al basculei. 2. Tranz. Fig. A aprecia, a judeca; a cumpăni, a chibzui. 3. Intranz. A avea o anumită greutate. ♦ Fig. A valora, a prețui. Aprecierea lui cântărește mult. – Din cântar.

cântărí [At: RĂȘCANU, L. 139/6 / Pzi: ~résc / E: cântar] 1 vt A determina greutatea unui corp cu ajutorul cântarului, balanței, basculei etc. 2 vt A aprecia. 3 vt A chibzui. 4 vi A avea o anumită greutate. 5 vi (Pan) A valora.

CÂNTĂRÍ, cântăresc, vb. IV. 1. Tranz. A determina greutatea unui corp cu ajutorul cântarului, al balanței, al basculei. 2. Tranz. Fig. A aprecia, a judeca; a cumpăni, a chibzui. 3. Intranz. A avea o anumită greutate. ♦ Fig. A valora, a prețui. Aprecierea lui cântărește mult. – Din cântar.

A CÂNTĂRÍ cântărésc 1. tranz. 1) (obiecte, ființe etc.) A pune pe cântar (pe balanță etc.) pentru a determina greutatea. ◊ A cântări din ochi a) a stabili greutatea la vedere (fără a pune pe cântar); b) a examina atent cu privirea, pentru a determina calitățile. 2) fig. (acțiuni, situații etc.) A judeca, luând în considerație toate posibilitățile; a chibzui; a cumpăni. ◊ A-și cântări vorbele a se gândi bine înainte de a vorbi ceva. 2. intranz. 1) A avea greutate. 2) fig. A reprezenta o anumită valoare; a face; a valora; a prețui. /Din cântar

cântărì v. 1. a constata greutatea unui lucru: a cântări carnea; 2. a trage greu: aurul cântărește mai mult decât argintul; 3. fig. a prețui, a judeca valoarea unei persoane: cum lam văzut, lam și cântărit!

CÂNTÁRE, (II) cântări, s. f. I. Acțiunea de a cânta și rezultatul ei. II. 1. Cântec (de laudă, bisericesc etc.); muzică. ♦ Sunet caracteristic (plăcut) scos de diverse păsări și insecte. 2. Compoziție literară cu caracter laudativ. – V. cânta.

CÂNTÁRE, (II) cântări, s. f. I. Acțiunea de a cânta și rezultatul ei. II. 1. Cântec (de laudă, bisericesc etc.); muzică. ♦ Sunet caracteristic (plăcut) scos de diverse păsări și insecte. 2. Compoziție literară cu caracter laudativ. – V. cânta.

cântare sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 196/ Pl: ~tări / E: cânta] 1 Emitere (cu vocea sau cu un instrument) a unui șir de sunete muzicale care se rânduiesc într-o melodie, într-un acord etc. Si: cântec (1). 2 Cântătură (1). 3 Sunete plăcute la auz, scoase de păsări sau insecte, specifice fiecărei specii Si: cânt (2), cântec (2). 4 Compoziție literară (mai ales în versuri) sau parte a unei compoziții literare cu caracter laudativ. 5 (Pex) Glorificare. 6 (Reg) Bocet.

CÎNTÁRE, (II) cîntări, s. f. I. Acțiunea de a cînta și rezultatul ei; cîntat. 1. Cîntec; muzică. S-ascult cîntarea asta Cum picură smoală, Și capul greu de gînduri Să-l culc la mama-n poală GOGA, P. 39. Prin largile lumi ale sării Prind taina cea sfînt-a cîntării. COȘBUC, P. II 88. Și tot mai blînd răsună cîntări molcomitoare: Un vis ce își revarsă iubirea în popoare, Iar primăvara cerne un colb mărunt de floare. PĂUN-PINCIO, P. 93. S-a stins viața falnicei Veneții, N-auzi cîntări, nu vezi lumini de baluri. EMINESCU, O. I 202. Nu voi mormînt bogat, Cîntare și flamuri. EMINESCU, O. I 221. ◊ Fig. Ne e foame de frumuseți, De cele limpezi, adevărate... De cîntări din ciocane, din pistoane și seceri. DEȘLIU, G. 10. ♦ Sunet caracteristic scos de diverse animale și insecte; (în special) ciripitul păsărilor. Nici pitpalacul, nici ciocîrlia și nici prigoriile nu și-au început cîntările. MIHALE, O. 474. Am ascultat din umbră cîntarea lor înaltă [a broaștelor]. TOPÎRCEANU, B. 36. ◊ Expr. Cîntarea cocoșilor = moment din timpul nopții marcat prin strigătele repetate ale cocoșilor (după care se orientează, la țară, oamenii, în lipsă de ceas). Gheorghiță îi lăsă cuvînt că se duce în sat pînă pe la cîntarea întîia a cocoșilor. SADOVEANU, B. 102.2. Compoziție literară în versuri sau în proză, cu caracter de laudă. Cîntarea Romîniei [titlu]. RUSSO.

CÎNTĂRÍ, cîntăresc, vb. IV. 1. Tranz. A determina greutatea unui corp cu ajutorul cîntarului. Am cîntărit lemnele.Refl. pas. Ne spuse că se va da semnalul alergării îndată ce se vor cîntări concurenții... celor mai ușori li se pune plumb pe șa, pînă ce sînt toți deopotrivă grei. NEGRUZZI, S. I 40. Iepele care-s cu mînzi Fac cinci sute de florînzi (= fiorini), Iar de soi moldovenesc Cu galbini se cîntăresc. ALECSANDRI, P. P. 314. ◊ Expr. A cîntări în mînă (sau în mîini) = a aprecia greutatea unui corp, luîndu-l în mînă. Căută Ileana sacul cu ghemele, le numără, le cîntări-n mînă. RETEGANUL, P. I 55. A cîntări din ochi = a aprecia cu aproximație, din ochi, greutatea unui corp, sau (fig.) alte însușiri. 2. Tranz. Fig. A aprecia, a judeca, a estima; a cumpăni, a chibzui. Te lași îmbrîncit în situații pe care ar fi. trebuit să le mai cercetezi, să le mai cîntărești. PAS, Z. I 293. Pînă mîne ai vreme să gîndești ce să spui și ce nu. Cîntărește-le pe toate în minte și grăiește după conștiința ta. DEMETRIUS, V. 130. I-am cîntărit argumentele și istețimea. GALACTION, I 230. ◊ Expr. A-și cîntări (bine) vorbele = a-și alege (cu grijă) vorbele. ◊ (Cu privire la oameni) A studia, a cerceta (cu privirea). Acand stătea pe gînduri și se uita la Rizea cîntărindu-l din ochi. DUMITRIU, N. Mă înțelesese. Mă cîntarea. DELAVRANCEA, H. T. 66. 3. Intranz. A avea o anumită greutate, a trage la cîntar. Peștele cintărea 3 kg.Fig. A avea valoare (mare), a valora, a prețui. Aprecierea profesorului cîntărește greu.

CÂNTÁRE ~ări f. 1) v. A CÂNTA. 2) v. CÂNTEC. 3) Lucrare literară în care se aduce laudă cuiva sau se glorifică ceva. /v. a cânta

cântare f. 1. fapta de a cânta (cu vocea sau cu instrumentul); 2. rezultatul cântării, cântec religios; Cântarea cântărilor, una din cărțile Sfintei Scripturi, atribuită lui Solomon.

cîntáre f. Melodie. Melodie bisericească. Un fel de odă religioasă, ca Cîntarea Cîntărilor (o carte din Scriptură atribuită luĭ Solomon) saŭ Cîntarea Românieĭ (o operă în proză poetică de Rusu).

cîntărésc v. tr. (d. cîntar). Constat greutatea unuĭ lucru punîndu-l în cantar, cumpănă, balanță. Fig. Examinez (studiez, scrutez) atent: a cîntări lucrurile, o persoană. Îmĭ cîntăresc vorbele, îmĭ ĭaŭ sama la vorbă, vorbesc prudent. V. intr. Trag, am greutate de: francu cîntărește cincĭ grame.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cântărésc, imperf. 3 sg. cântăreá; conj. prez. 3 să cântăreáscă

cântărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cântărésc, imperf. 3 sg. cântăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cântăreáscă

cântáre s. f., g.-d. art. cântắrii; pl. cântắri

cântáre s. f., g.-d. art. cântării; (cântece) pl. cântări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂNTĂRÍ vb. v. chibzui, gândi, judeca, prețui, socoti, valora.

CÂNTĂRÍ vb. 1. (rar) a cumpăni, a măsura. (~ o marfă.) 2. a avea, (pop.) a atârna, a trage, (înv. și reg.) a veni, (înv.) a apăsa. (Cât ~ sacul?)

CÂNTÁRE s. 1. v. cânt. 2. v. muzică. 3. v. canon.

arată toate definițiile

Intrare: cântări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cântări
  • cântărire
  • cântărit
  • cântăritu‑
  • cântărind
  • cântărindu‑
singular plural
  • cântărește
  • cântăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cântăresc
(să)
  • cântăresc
  • cântăream
  • cântării
  • cântărisem
a II-a (tu)
  • cântărești
(să)
  • cântărești
  • cântăreai
  • cântăriși
  • cântăriseși
a III-a (el, ea)
  • cântărește
(să)
  • cântărească
  • cântărea
  • cântări
  • cântărise
plural I (noi)
  • cântărim
(să)
  • cântărim
  • cântăream
  • cântărirăm
  • cântăriserăm
  • cântărisem
a II-a (voi)
  • cântăriți
(să)
  • cântăriți
  • cântăreați
  • cântărirăți
  • cântăriserăți
  • cântăriseți
a III-a (ei, ele)
  • cântăresc
(să)
  • cântărească
  • cântăreau
  • cântări
  • cântăriseră
Intrare: cântare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cântare
  • cântarea
plural
  • cântări
  • cântările
genitiv-dativ singular
  • cântări
  • cântării
plural
  • cântări
  • cântărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cântări

  • 1. tranzitiv A determina greutatea sau masa unui corp cu ajutorul cântarului, al balanței, al basculei.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Am cântărit lemnele.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Ne spuse că se va da semnalul alergării îndată ce se vor cîntări concurenții... celor mai ușori li se pune plumb pe șa, pînă ce sînt toți deopotrivă grei. NEGRUZZI, S. I 40.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Iepele care-s cu mînzi Fac cinci sute de florînzi (= fiorini), Iar de soi moldovenesc Cu galbini se cîntăresc. ALECSANDRI, P. P. 314.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A cântări în mână (sau în mâini) = a aprecia greutatea unui corp, luându-l în mână.
      exemple
      • Căută Ileana sacul cu ghemele, le numără, le cîntări-n mînă. RETEGANUL, P. I 55.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A cântări din ochi = a aprecia cu aproximație, din ochi, greutatea unui corp, sau (figurat) alte însușiri.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Te lași îmbrîncit în situații pe care ar fi. trebuit să le mai cercetezi, să le mai cîntărești. PAS, Z. I 293.
      surse: DLRLC
    • Pînă mîne ai vreme să gîndești ce să spui și ce nu. Cîntărește-le pe toate în minte și grăiește după conștiința ta. DEMETRIUS, V. 130.
      surse: DLRLC
    • I-am cîntărit argumentele și istețimea. GALACTION, I 230.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A-și cântări (bine) vorbele = a-și alege (cu grijă) vorbele.
      surse: DLRLC NODEX
    • 2.2. (Cu privire la oameni) A studia, a cerceta (cu privirea).
      exemple
      • Acarul stătea pe gînduri și se uita la Rizea cîntărindu-l din ochi. DUMITRIU, N. 99.
        surse: DLRLC
      • Mă înțelesese. Mă cîntărea. DELAVRANCEA, H. T. 66.
        surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv A avea o anumită greutate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Peștele cântărea 3 kg.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cântar
    surse: DEX '09 DEX '98

cântare

  • 1. (numai) singular Acțiunea de a cânta și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cântat (s.n.)
  • 2. Cântec (de laudă, bisericesc etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cântec muzică attach_file 6 exemple
    exemple
    • S-ascult cîntarea asta Cum picură domoală, Și capul greu de gînduri Să-l culc la mama-n poală. GOGA, P. 39.
      surse: DLRLC
    • Prin largile lumi ale sării Prind taina cea sfînt-a cîntării. COȘBUC, P. II 88.
      surse: DLRLC
    • Și tot mai blînd răsună cîntări molcomitoare: Un vis ce își revarsă iubirea în popoare, Iar primăvara cerne un colb mărunt de floare. PĂUN-PINCIO, P. 93.
      surse: DLRLC
    • S-a stins viața falnicei Veneții, N-auzi cîntări, nu vezi lumini de baluri. EMINESCU, O. I 202.
      surse: DLRLC
    • Nu voi mormînt bogat, Cîntare și flamuri. EMINESCU, O. I 221.
      surse: DLRLC
    • figurat Ne e foame de frumuseți, De cele limpezi, adevărate... De cîntări din ciocane, din pistoane și seceri. DEȘLIU, G. 10.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Sunet caracteristic (plăcut) scos de diverse păsări și insecte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Nici pitpalacul, nici ciocîrlia și nici prigoriile nu și-au început cîntările. MIHALE, O. 474.
        surse: DLRLC
      • Am ascultat din umbră cîntarea lor înaltă [a broaștelor]. TOPÎRCEANU, B. 36.
        surse: DLRLC
      • 2.1.1. expresie Cântarea cocoșilor = moment din timpul nopții marcat prin strigătele repetate ale cocoșilor (după care se orientează, la țară, oamenii, în lipsă de ceas).
        exemple
        • Gheorghiță îi lăsă cuvînt că se duce în sat pînă pe la cîntarea întîia a cocoșilor. SADOVEANU, B. 102.
          surse: DLRLC
  • 3. Compoziție literară cu caracter laudativ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cîntarea Romîniei [titlu]. RUSSO.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi cânta
    surse: DEX '98 DEX '09