3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

búză sf [At: DOSOFTEI, PS. 37/11 / V: (înv) ~ze / Pl: ~ze / E: cf alb buze, bg бyзъ] 1 (Atm) Parte cărnoasă care mărginește, în afară, deschizătura gurii (sau a botului), acoperind dinții Si: labie. 2 (Fig) Gură. 3 (Pop; îe) A-i da cuiva ceva de luat în ~ ze A-i da cuiva ceva de mâncare. 4 (Îe) A fi cu sufletul în (sau pe) ~ ze A trage să moară. 5 (Îe) A scoate din ~ za morții A scăpa (pe cineva) de la moarte. 6 (Pfm; îe) A pune (sau a lăsa) ~ za A fi gata să plângă Cf a buzăi. 7 (Pop; îe) A face ~ ze de arap A fi bosumflat. 8-9 (Îe) A rămâne (sau a se întoarce) cu ~ za umflată (sau ~ zele umflate) A rămâne (sau a se întoarce) păcălit Cf buzat (2-3). 10 (Pop; îe) A bate (sau a da, a sufla) din (sau în) ~ ze (sau ~) A fi mânios. 11 (Îae) A umbla fără nici un rost. 12 (Îae) A îndura o pierdere fără a mai putea îndrepta ceva. 13 (Pfm; îe) A-i crăpa (sau a-i scăpăra, a-i arde) cuiva ~ za (de ceva) A avea mare nevoie de ceva. 14 (Pfm; îe) A se șterge (sau a se linge, a se spăla) pe ~ ze A fi silit să renunțe la ceva. 15 (Pfm; îe) A-și linge ~ zele după ceva A-și dori ceva foarte mult. 16 (Fam; îe) A avea (sau a spune) (ceva) numai pe (sau din ~) že A vorbi altfel de cum gândești. 17 (Pfm; îe) A-și mușca ~ zele A regreta. 18 (Îe) A vorbi în ~ ze A bolborosi. 19 (Îc) ~de-iepure Anomalie congenitală (la unii oameni) care constă într-o despicătură a buzei de sus (de sus în jos), prin care se vede o parte din dinți. 20 (Mol; bot; îc) ~ za -vacii Ciupercă comestibilă din familia agaricaceae, cu pălăria de culoare brun-roșiatică, piciorul gros, solid de culoare albă, ornat de o rețea de fibrile roșiatice și carnea albă compactă, care crește pe pământ, sub mesteceni și prin pădurile de conifere în locuri uscate (Cortruarius bolteatus). 21 (Pex) Margine a unei răni pricinuite de o tăietură foarte adâncă. 22 (Pex) Partea de deasupra (subțiată sau răsfrântă) care mărginește gura vaselor (sau a țevilor). 23 (Pfm; îlav) În ~ za tunului Expus împușcăturilor de tun. 24 (Îalv; pex) În primejdie mare. 25 (Pfm; îla) Plin până în ~ ze Foarte plin. 26 (Pex) Marginea de deasupra (subțiată) a unui deal, a unui pisc, a unei păduri, a unui șanț etc Cf geană. 27 (Pex) Partea ascuțită la instrumentele de tăiat Si: tăiș. 28 (Îs) ~ za plutei Partea dinainte a plutei. 29 (Îs) ~ de bandaj Partea proeminentă a bandajului montat pe roțile autovehiculelor de cale ferată, care servește la menținerea și la conducerea vehiculului respectiv pe șină.

BÚZĂ, buze, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți cărnoase care mărginesc gura și acoperă dinții. ◊ Buză de iepure = anomalie congenitală care constă în faptul că buza este ușor despicată (ca la iepure). ◊ Expr. (Fam.) A rămâne cu buzele umflate = a rămâne înșelat, dezamăgit în așteptările sale. A-și mușca buzele (de necaz sau de părere de rău) = a regreta foarte tare, a se căi. A sufla (sau a bate) în (sau din) buze = a rămâne păgubaș; a fluiera a pagubă. A se șterge (sau a se linge) pe buze = a fi silit să renunțe la ceva. A-i crăpa (sau a-i plesni, a-i scăpăra, a-i arde cuiva) buza (de sau după ceva) = a avea mare nevoie (de ceva). A-și linge buzele (după ceva) = a pofti, a râvni (ceva). A lăsa (sau a pune) buza (în jos) = (mai ales despre copii) a fi gata să izbucnească în plâns. ♦ Margine a unei răni pricinuite de o tăietură adâncă. 2. Margine a unor obiecte, a unor vase. Buza străchinii.Expr. (Rar) Plin (până în) buză = foarte plin, plin ochi. 3. Culme a unui deal, a unui pisc; margine a unui șanț, a unei păduri etc. 4. Ascuțiș al unor instrumente de tăiat; tăiș. 5. (În sintagma) Buză de bandaj = partea proeminentă a bandajului montat pe roțile autovehiculelor de cale ferată, care servește la menținerea și la conducerea vehiculului respectiv pe șină. – Cf. alb. buzë.

BÚZĂ, buze, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți cărnoase care mărginesc gura și acoperă dinții. ◊ Buză de iepure = anomalie congenitală care constă în faptul că buza este ușor despicată (ca la iepure). ◊ Expr. (Fam.) A rămâne cu buzele umflate = a rămâne înșelat, dezamăgit în așteptările sale. A-și mușca buzele (de necaz sau de părere de rău) = a regreta foarte tare, a se căi. A sufla (sau a bate) în (sau din) buze = a rămâne păgubaș; a fluiera a pagubă. A se șterge (sau a se linge) pe buze = a fi silit să renunțe la ceva. A-i crăpa (sau a-i plesni, a-i scăpăra, a-i arde cuiva) buza (de sau după ceva) = a avea mare nevoie (de ceva). A-și linge buzele (după ceva) = a pofti, a râvni (ceva). A lăsa (sau a pune) buza (în jos) = (mai ales despre copii) a fi gata să izbucnească în plâns. ♦ Margine a unei răni pricinuite de o tăietură adâncă. 2. Margine a unor obiecte, a unor vase. Buza străchinii.Expr. (Rar) Plin (până în) buză = foarte plin, plin ochi. 3. Culme a unui deal, a unui pisc; margine a unui șanț, a unei păduri etc. 4. Ascuțiș al unor instrumente de tăiat; tăiș. 5. (În sintagma) Buză de bandaj = partea proeminentă a bandajului montat pe roțile autovehiculelor de cale ferată, care servește la menținerea și la conducerea vehiculului respectiv pe șină. – Cf. alb. buzë.

BÚZĂ, buze, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți cărnoase care mărginesc gura și acoperă dinții. Buza de sus. Buza de jos.Uriașul cuvînt: Libertate! Ne tremură buzele, aproape Că plîngem, șoptindu-l. BENIUC, V. 127. Lăsîndu-și iar capul în jos, își mușcă buzele, își strînse pumnii. CAMILAR, TEM. 205. Gura îi era uscată și buzele arse. VLAHUȚĂ, O. A. I 104. Începe a bea lacom la apă și a-și linge buzele de dulceața și bunătatea ei. CREANGĂ, P. 214. Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină. EMINESCU, O. I 79. Buză de iepure = buza (de sus) ușor despicată (ca la iepure), lăsînd să se vadă- o parte din dinți și constituind un defect din naștere. Așa a născut-o mătușa... cu buză de iepure. STANCU, D. 12. ◊ Expr. (Familiar) A rămîne cu buzele umflate = a rămîne înșelat, păcălit, dezamăgit în așteptările sale. Îi era să nu-și piarză slujba și să rămîie cu buzele umflate. ISPIRESCU, L. 234. A sufla (sau a bate) în buze = a rămîne păgubaș (de ceva); a fluiera a pagubă. Toporul s-a cufundat și Prepeleac a rămas bătînd în buze. CREANGĂ, P.46. A-i crăpa(sau a-i scăpăra, a-i arde cuiva) buza (de ceva) = a avea mare nevoie (de ceva), a fi la strîmtoare; a-icrăpa măseaua. A se șterge (sau linge, spăla) pe buze = a fi silit să renunțe la ceva, să-și ia nădejdea de la un lucru dorit sau rîvnit. A-și linge buzele (după ceva) = a pofti, a rîvni, a jindui (ceva). A-și mușca buzele (de necaz sau de părere de rău) = a regreta foarte tare, a se căi (de nereușita unei acțiuni). (Mai ales despre copii) A lăsa (sau a pune) buza = a fi gata să izbucnească în plîns. ◊ (în diverse construcții, exprimînd lipsă de sinceritate, fățărnicie, afectare etc.) Vorbește din vîrful buzelor.Toți pe buze-avînd virtute, iar în ei monedă calpă. EMINESCU, O. I 150. Făcură jurămînt lui Rudolf, mai mult din buză decît din inimă. BĂLCESCU, O.II 187. Pe buze miere, Și-n inimă fiere. Marginile unei răni pricinuite de o tăietură adîncă. 2. Margine (dreaptă sau răsfrîntă) a unor obiecte (în special cînd au formă rotundă). Paraschiv își trase mîna, dar buza capacului îi strivi un deget. PREDA, Î. 180. Pe buzele străchinii, o lingură de cositor. DELAVRANCEA, H. T. 26. Vasile se scidă, aprinse o lumînărică de ceară, lipită de buza unui sfeșnic de alamă. VLAHUȚĂ, O. A. 345. ◊ Expr. A fi în buza tunului = a fi expus în bătaia tunului; p. ext. a se afla într-un loc primejdios. Pururea în buza tunului, siliți a bivuaca sub un cort. NEGRUZZI, S. I 39. (Rar) Plin pînă în buze = foarte plin; plin ochi. Ulcica... plină pînă-n buze cu vin roșu. DELAVRANCEA, S. 55. 3. Culmea, marginea de sus (subțiată) a unui deal, a unui pisc, a unui șanț, a unei păduri etc. V. geană. Unii, izbutind să urce buza dealului, se prăbușeau... străpunși de gloanțe. CAMILAR, N. I 49. Dă glas octombre-n viile naturii! Ca mustul tînăr Soarele se varsă Pe buza tremurată a pădurii. BENIUC, V. 45. I-au îngropat ieri, la Adîncata, în buza dealului, lîngă șosea. STANCU, D. 159. A dat peste stîna de oi a lui Gheorghiade, cu perdeaua ei de trestie înfiptă în buza văii Gerului. POPA, V. 114. 4. Ascuțiș al unor instrumente de tăiat; tăiș. Băiatul... aduse securea. Uracu o luă și petrecu degetul pe buza oțelului. DUMITRIU, B. F. 105. Cine are bardă mică, Facă-i buza subțirică. ALECSANDRI, P. P. 319.

BÚZĂ, buze, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți cărnoase care mărginesc gura și acoperă dinții. ◊ Buză de iepure = buză ușor despicată (ca la iepure), constituind un defect din naștere. ◊ Expr. (Fam.) A rămâne cu buzele umflate = a rămâne înșelat, dezamăgit în așteptările sale. A-și mușca buzele (de necaz sau de părere de rău) = a regreta foarte tare; a se căi. A sufla (sau a bate) în buze = a rămâne păgubaș; a fluiera a pagubă. A se șterge (sau a se linge) pe buze = a fi silit să renunțe la ceva. A-i crăpa (sau a-i scăpăra, a-i arde cuiva) buza (de ceva) = a avea mare nevoie (de ceva). A-și linge buzele (după ceva) = a pofti, a râvni (ceva). A lăsa (sau a pune) buza (în jos) = a fi gata să izbucnească în plâns. ♦ Margine a unei răni pricinuite de o tăietură adâncă. 2. Marginea unor obiecte, a unor vase. Buza strachinii.Expr. (Rar) Plin (până în) buză = foarte plin, plin ochi. 3. Culme a unui deal, a unui pisc, margine a unui șanț, a unei păduri etc. 4. Ascuțiș al unor instrumente de tăiat; tăiș. – Comp. alb. buzë.

búză s. f., g.-d. art. búzei; pl. búze

búză s. f., g.-d. art. búzei; pl. búze

BÚZĂ s. 1. (ANAT.) (înv.) usnă. (~ de sus.) 2. buză inferioară v. labium; buză superioară v. labrum. 3. gură, (înv. și reg.) usnă. (~ a unui pahar, a unui vas.)

BÚZĂ s. v. ascuțiș, lamă, limbă, margine, tăiș.

búză (búze), s. f.1. Fiecare din cele două părți cărnoase care mărginesc gura. – 2. Margine a unei răni. – 3. Labie, margine a vulvei. 4. Margine. – 5. Tăietură. – 6. Parte superioară, culme, vîrf. – Mr. buză, megl. budză. Probabil bot sau lat. botum „bot”, cu suf. - (ca în căcărează, gălbează, coacăză, pupăză etc.). Dovada semantică este constituită de sensul 6, care nu se explică plecîndu-se de la accepția de „buză”, ca în bg. buza „obraz”; cf. și bosumflat. Pentru schimbarea semantică, cf. bucă. Prezența cuvîntului în alb. (buzë) a determinat pe mai mulți cercetători să caute aici etimonul cuvîntului rom. (Cihac, II, 715; Meyer 57; Pascu, II, 218; cf. Capidan, Raporturile, 522). După Jokl, 11, în alb. ar proveni dintr-un cuvînt primitiv cu rădăcina *br- „gură”, cu suf. -zë (cf. lituan. burná „gură”, armen. beran „gură”), ipoteză care ne pare incertă. DAR, Philippide, II, 702 și Rosetti, II, 112, menționează doar corespondența rom. cu alb., fără a trage concluzii. După părerea noastră, alb. trebuie să provină din rom. Nici izvoarele lat. indicate pînă acum nu sînt convingătoare. Miklosich, Alb. Forsch., V, 10, se referea cu rezerve la lat. basium; ipoteză reluată de Schuchardt, Vok, III, 50, care se gîndea la o confuzie a lui basium cu bucca. Pușcariu 242 (și JB, XI, 48) imagina o rădăcină lat. *bud-, cf. fr. bouder, sp. buz, ipoteză abandonată în DAR. În sfîrșit, Vaillant, BL, XIV, 16, pornește de la sl. *lobŭza „buză” sau „sărut”, cf. lobŭzati „a săruta” și dăbălăza. Der. buza, vb. (a face bot, a-și umfla buzele); buzat, adj. (cu buze groase, botos; urît, dizgrațios); buzău, adj. (bosumflat, îmbufnat); buzăilă (var. buzilă), s. m. (poreclă pentru botoși, sau pentru copiii plîngăcioși); buzar, s. m. (butuc pus pe jos, spre a servi de suport lemnelor pentru foc); buziș, adv. (într-un singur rînd, unul lîngă altul, formînd front comun); buzos, adj. (botos); buzur(in), adj. (epitet dat oilor), cf. Drăganu, Dacor., VI, 265; răsbuzat, adj. (răsfrînt). Din rom. par a proveni bg. buza „obraz” (Romansky 95; Capidan, Raporturile, 226), buzest „bucălat”, budzule „buze groase”, budzulast „botos” (Candrea, Elemente, 407); pol. buzia „gură, în limbajul infantil” (Berneker 104); adj. buzatisch „botos”; ngr. μπουσλάω „a fi ratat, a da greș” (Meyer, Neugr. St., II, 77); alb. buzë „buză”.

BÚZĂ ~e f. 1) Fiecare dintre cele două părți cărnoase, proeminente care mărginesc gura din exterior. * ~ de iepure buză ușor despicată (ca la iepure), constituind o anomalie congenitală. A întoarce ~a pe dos a se supăra tare, mai ales fără motiv; a se bosumfla. A-și linge ~ele după ceva a dori ceva foarte tare; a râvni ceva. A-și mușca ~ele a regreta amarnic. A rămâne cu ~ele umflate a rămâne dezamăgit; a fi decepționat de ceva. 2) Linie care mărginește suprafața unor vase, obiecte, organe etc.; margine. ~a urciorului. ~a unei răni. 3) Partea ascuțită a unui obiect de tăiat; ascuțiș; tăiș. ~a toporului. [G.-D. buzei] /Cuv. autoht.

buză f. 1. partea exterioară și cărnoasă care mărginește gura: a rămânea cu buzele umflate, a fi păcălit; 2. margine: de a tunurilor buze AL. [Termen comun multor familii de limbi: probabil onomatopee].

búză f., pl. e (de orig. romană, rudă cu fr. bouder, a fi bosunflat, norm. boudsoufler, a unfla pelea; sp. buz, sărutare de împăcare; alb. buză, buză. D. rom. vine bg. buză, buză, obraz. V. bosunflu). Parte de afară a guriĭ și care acoperă dințiĭ. Marginea unuĭ vas, uneĭ țevi: a ajunge în buza tunuluĭ. A rămînea cu buzele unflate, a rămînea păcălit. înșelat, mofluz. A bate din buze la nevoie (ca calu flămînd), a avea mare nevoĭe de un lucru. A rămînea bătînd din buze, a rămînea fără cele necesare.

BUZÁ vb. v. olări, teși.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

bu s. v. ASCUȚIȘ. LAMĂ. LIMBĂ. MARGINE. TĂIȘ.

BU s. 1. (ANAT.) (înv.) usnă. (~ de sus.) 2. gură, (înv. și reg.) usnă. (~ unui pahar, a unui vas.)

BUZĂ subst. I. 1. Buză b. (Dm; Ștef; Sd XVI; Am 108) etc.; Buza, Mirce (13 – 15 B 213). 2. Compuse: Buză de Epure, Stoian (17 B IV; Buzgurilă, Al. act.; Buzalată, R., țig. (17 A V 19). 3. Buzea (17 B II 302). 4. Buzan, fam. (Buc). 5. -ău: Buzău b. (Paș; Mar); – Petru, moșul satului Buzăeni (17 A I 169); – Gh., olt. (Dolj 1930); – Badea (Hur 83); Buzăiu (Ur XX 407); Buzăești s. (16 B II 361) și Buzoești s. Cf. rîul și orașul Buzău, poate de altă origine, în izvoare vechi (Acta, Sanctorum) < trac. Mουσέος cu M grafie pt. B (cf. Drăg p. 248). II. 1. Buz, Ioan (Sur VII); -u hoț (Bîr V); fam. (Șez); -ul (Sur II; 17 A II 57, 227; RA II 233); -ul, pitar, mold., 1660 (Sd XI 68, XVI); Buzulenciu (Paș). 2. Buze, fam. (Tec 1); – Mircea 13 – 15 B 213); -a (Ștef; Isp III1); Budzea, Macsin (17 A V 62); Buzia b (17 B IV 478); Buz/escu fam., boieri olteni; -ești, -eni ss. 3. Buzeaiu = Buzei, munt. (BCI V 208). 4. Buzegiu, N, băn. act. 5. Buzian (16 B IV 98); călăraș 1655 (Sd IV 38), cf. subst, buziană „buruiană”. 6. Buzica, Gh., ard. 7. Buzilă (Paș; Sc); – munt. (Glos); Buzîlaș (Sd X). 8. Buzîloiul (Ard). 9. + -in, -ca: Buzinca (AO IV 466); – comis (A Gen II 190; 17 B III 247; Stavr 4); – clucer (Sd Iy 201); – boier (Sd XI 100; 17 B III 110). 10. Buzoiu (Paș); – zis și Buzoniu; (Șchei I) 11. Buzucă (Sd XVI; Sur V). 12. Buzat, M, (Ștef); -u poreclă (Sc) < adj. buzat. III. Contaminări, sau din alte teme: 1. Buzarnă, Stan (17 B III 505); Buzernea, Gh. (Sur VIII). 2. Buzdrelea (Sur V). Cf. Buziaș, orașul.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a bate din buze expr. (intl.) a informa poliția.

a face spuză la buze expr. (d. femei) a juisa, a ajunge la orgasm.

arată toate definițiile

Intrare: buză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bu buza
plural buze buzele
genitiv-dativ singular buze buzei
plural buze buzelor
vocativ singular
plural
Intrare: Buză
Buză nume propriu
nume propriu (I3)
Intrare: buza
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) buza buzare buzat buzând singular plural
buzea buzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) buzez (să) buzez buzam buzai buzasem
a II-a (tu) buzezi (să) buzezi buzai buzași buzaseși
a III-a (el, ea) buzea (să) buzeze buza buză buzase
plural I (noi) buzăm (să) buzăm buzam buzarăm buzaserăm, buzasem*
a II-a (voi) buzați (să) buzați buzați buzarăți buzaserăți, buzaseți*
a III-a (ei, ele) buzea (să) buzeze buzau buza buzaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

buză

  • 1. Fiecare dintre cele două părți cărnoase care mărginesc gura și acoperă dinții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX diminutive: buzișoară 7 exemple
    exemple
    • Buza de sus.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • Buza de jos.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • Uriașul cuvînt: Libertate! Ne tremură buzele, aproape Că plîngem, șoptindu-l. BENIUC, V. 127.
      surse: DLRLC
    • Lăsîndu-și iar capul în jos, își mușcă buzele, își strînse pumnii. CAMILAR, TEM. 205.
      surse: DLRLC
    • Gura îi era uscată și buzele arse. VLAHUȚĂ, O. A. I 104.
      surse: DLRLC
    • Începe a bea lacom la apă și a-și linge buzele de dulceața și bunătatea ei. CREANGĂ, P. 214.
      surse: DLRLC
    • Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină. EMINESCU, O. I 79.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (În diverse construcții, exprimând lipsă de sinceritate, fățărnicie, afectare etc.) Vorbește din vârful buzelor. Pe buze miere, Și-n inimă fiere.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Toți pe buze-avînd virtute, iar în ei monedă calpă. EMINESCU, O. I 150.
        surse: DLRLC
      • Făcură jurămînt lui Rudolf, mai mult din buză decît din inimă. BĂLCESCU, O.II 187.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Buză de iepure = anomalie congenitală care constă în faptul că buza este ușor despicată (ca la iepure).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Așa a născut-o mătușa... cu buză de iepure. STANCU, D. 12.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie familiar A rămâne cu buzele umflate = a rămâne înșelat, dezamăgit în așteptările sale; a fi decepționat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Îi era să nu-și piarză slujba și să rămîie cu buzele umflate. ISPIRESCU, L. 234.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A-și mușca buzele (de necaz sau de părere de rău) = a regreta foarte tare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: căi
    • 1.5. expresie A sufla (sau a bate) în (sau din) buze = a rămâne păgubaș; a fluiera a pagubă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Toporul s-a cufundat și Prepeleac a rămas bătînd în buze. CREANGĂ, P.46.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A se șterge (sau a se linge, spăla) pe buze = a fi silit să renunțe la ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.7. expresie A-i crăpa (sau a-i plesni, a-i scăpăra, a-i arde cuiva) buza (de sau după ceva) = a avea mare nevoie (de ceva); a fi la strâmtoare; a-i crăpa măseaua.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.8. expresie A-și linge buzele (după ceva) = a pofti (ceva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: jindui râvni
    • 1.9. expresie A lăsa (sau a pune) buza (în jos) = (mai ales despre copii) a fi gata să izbucnească în plâns.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.10. expresie A întoarce buza pe dos = a se supăra tare, mai ales fără motiv.
      surse: NODEX sinonime: bosumfla
    • 1.11. Margine a unei răni pricinuite de o tăietură adâncă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 2. Margine a unor obiecte, a unor vase (mai ales când au formă rotundă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 4 exemple
    exemple
    • Buza străchinii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • Paraschiv își trase mîna, dar buza capacului îi strivi un deget. PREDA, Î. 180.
      surse: DLRLC
    • Pe buzele străchinii, o lingură de cositor. DELAVRANCEA, H. T. 26.
      surse: DLRLC
    • Vasile se sculă, aprinse o lumînărică de ceară, lipită de buza unui sfeșnic de alamă. VLAHUȚĂ, O. A. 345.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie rar Plin (până în) buză (sau buze) = foarte plin, plin ochi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ulcica... plină pînă-n buze cu vin roșu. DELAVRANCEA, S. 55.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie A fi în buza tunului = a fi expus în bătaia tunului.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pururea în buza tunului, siliți a bivuaca sub un cort. NEGRUZZI, S. I 39.
        surse: DLRLC
  • 3. Culme a unui deal, a unui pisc; margine a unui șanț, a unei păduri etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Unii, izbutind să urce buza dealului, se prăbușeau... străpunși de gloanțe. CAMILAR, N. I 49.
      surse: DLRLC
    • Dă glas octombre-n viile naturii! Ca mustul tînăr Soarele se varsă Pe buza tremurată a pădurii. BENIUC, V. 45.
      surse: DLRLC
    • I-au îngropat ieri, la Adîncata, în buza dealului, lîngă șosea. STANCU, D. 159.
      surse: DLRLC
    • A dat peste stîna de oi a lui Gheorghiade, cu perdeaua ei de trestie înfiptă în buza văii Gerului. POPA, V. 114.
      surse: DLRLC
  • 4. Ascuțiș al unor instrumente de tăiat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: tăiș 3 exemple
    exemple
    • Buza toporului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • Băiatul... aduse securea. Uracu o luă și petrecu degetul pe buza oțelului. DUMITRIU, B. F. 105.
      surse: DLRLC
    • Cine are bardă mică, Facă-i buza subțirică. ALECSANDRI, P. P. 319.
      surse: DLRLC
  • 5. (în) sintagmă Buză de bandaj = partea proeminentă a bandajului montat pe roțile autovehiculelor de cale ferată, care servește la menținerea și la conducerea vehiculului respectiv pe șină.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: