9 definiții pentru butelcă

butélcă sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 261/11 / V: -tílcă / Pl: ~Ici / E: ucr бyтeлкa] (Reg) 1 Sticlă (pentru lichide, în special alcoolice). 2 (Îf butilcă) Damigeană.

BUTÉLCĂ, butelci, s. f. (Reg.) Butelie (2). ♦ Damigeană mică cu gâtul strâmt făcută din pământ ars și folosită pentru păstrarea apei, a vinului etc. – Din ucr. butelka.

BUTÉLCĂ, butelci, s. f. (Reg.) Butelie (2). ♦ Damigeană mică cu gâtul strâmt făcută din pământ ars și folosită pentru păstrarea apei, a vinului etc. – Din ucr. butelka.

BUTÉLCĂ, butelci, s. f. (Mold.) Sticlă pentru lichide (în special alcoolice). Mi-am adus aminte de petrecerile noastre cu anume vin, pe care-l aduceai cu mare grijă în butelci pecetluite. SADOVEANU, Z. C. 17. În firizi... una deasupra alteia, sute și mii de butelci negre astupate cu dopuri. HOGAȘ, DR. 272. Taxa... socotită cîte 4 lei de fiecare butelcă. I. IONESCU, D. 108.

BUTÉLCĂ, butelci, s. f. (Reg.) Butelie (2). ♦ Damigeană mică cu gâtul strâmt, făcută din pământ ars. – Ucr. butelka.

butélcă (sticlă) (reg.) s. f., g.-d. art. butélcii; pl. butélci

BUTÉLCĂ ~ci f. pop. 1) v. BUTELIE. 2) Vas din lut ars, cu gâtul strâmt, folosit pentru păstrarea lichidelor, în special a băuturilor alcoolice. /<ucr. butelka


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

butélcă s. f., g.-d. art. butélcii; pl. butélci

Intrare: butelcă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butelcă
  • butelca
plural
  • butelci
  • butelcile
genitiv-dativ singular
  • butelci
  • butelcii
plural
  • butelci
  • butelcilor
vocativ singular
plural