2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUTĂȘÍRE, butășiri, s. f. Acțiunea de a butăși; butășit1. – V. butăși.

BUTĂȘÍRE, butășiri, s. f. Acțiunea de a butăși; butășit1. – V. butăși.

butășire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: butăși] 1 Înmulțirea unei plante prin butași înrădăcinați. 2 Săparea și curățarea rădăcinilor viței-de-vie. Si: butășit1, butășeală.

BUTĂȘÍRE, butășiri, s. f. Acțiunea de a butăși.

BUTĂȘÍRE, butășiri, s. f. Acțiunea de a butăși.

BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

butăși vt [At: LB / V: bot~ / Pzi: ~șesc / E: butaș] 1 A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. 2 A săpa rădăcinile viței și a le curăța.

bútcă sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 363/11 / V: bot~ / Pl: butci / E: ucr бутка] (Îrg) Caleașcă.

BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași. Vie butășită.

BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași. – Din butaș.

A BUTĂȘÍ ~ésc tranz. (plante) A înmulți prin butași. /Din butaș

butăși v. 1. a înmulți plantele prin butași; 2. a săpa în jurul unui arbore.

butășésc v. tr. (d. butaș). Pun în pămînt ramurĭ nedespărțite de trunchĭ ca să prindă rădăcină. – Pe alocurea și boteșesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

butășíre s. f., g.-d. art. butășírii; pl. butășíri

butășíre s. f., g.-d. art. butășírii; pl. butășíri

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. butășeáscă

butăși (conj. butășească)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUTĂȘÍRE s. butășit, (înv. și reg.) sădit. (~ viței de vie.)

BUTĂȘIRE s. (BOT.) (înv. și reg.) sădit.

Intrare: butășire
butășire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butășire
  • butășirea
plural
  • butășiri
  • butășirile
genitiv-dativ singular
  • butășiri
  • butășirii
plural
  • butășiri
  • butășirilor
vocativ singular
plural
Intrare: butăși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • butăși
  • butășire
  • butășit
  • butășitu‑
  • butășind
  • butășindu‑
singular plural
  • butășește
  • butășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • butășesc
(să)
  • butășesc
  • butășeam
  • butășii
  • butășisem
a II-a (tu)
  • butășești
(să)
  • butășești
  • butășeai
  • butășiși
  • butășiseși
a III-a (el, ea)
  • butășește
(să)
  • butășească
  • butășea
  • butăși
  • butășise
plural I (noi)
  • butășim
(să)
  • butășim
  • butășeam
  • butășirăm
  • butășiserăm
  • butășisem
a II-a (voi)
  • butășiți
(să)
  • butășiți
  • butășeați
  • butășirăți
  • butășiserăți
  • butășiseți
a III-a (ei, ele)
  • butășesc
(să)
  • butășească
  • butășeau
  • butăși
  • butășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

butășire

etimologie:

  • vezi butăși
    surse: DEX '98 DEX '09

butăși

  • 1. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Vie butășită.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • butaș
    surse: DEX '98 DEX '09