12 definiții pentru butășire
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUTĂȘIRE, butășiri, s. f. Acțiunea de a butăși; butășit1. – V. butăși.
BUTĂȘIRE, butășiri, s. f. Acțiunea de a butăși; butășit1. – V. butăși.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
butășire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: butăși] 1 Înmulțirea unei plante prin butași înrădăcinați. 2 Săparea și curățarea rădăcinilor viței-de-vie. Si: butășit1, butășeală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
butășire s.f. Acțiunea de a butăși și rezultatul ei. • pl. -i. /v. butăși.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUTĂȘIRE, butășiri, s. f. Acțiunea de a butăși.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUTĂȘIRE, butășiri, s. f. Acțiunea de a butăși.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
butcă sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 363/11 / V: bot~ / Pl: butci / E: ucr бутка] (Îrg) Caleașcă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
butcă s.f. (înv.; arh.) Trăsură de lux, de obicei închisă; caleașcă. Dă poruncă să fie gata butca și slujitorii (SADOV.). • pl. butci, și botcă s.f. /<ucr. бутка.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
butășire s. f., g.-d. art. butășirii; pl. butășiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
butășire s. f., g.-d. art. butășirii; pl. butășiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
butășire s. f., g.-d. art. butășirii; pl. butășiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BUTĂȘIRE s. butășit, (înv. și reg.) sădit. (~ viței de vie.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BUTĂȘIRE s. (BOT.) (înv. și reg.) sădit.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
butășire, butășirisubstantiv feminin
etimologie:
- butăși DEX '98 DEX '09