bus s.n. 1 (inform.) Cale de dirijare a informațiilor. 2 (electron.) Conductor comun al mai multor circuite. • /<fr. bus.

BUS s. n. 1. (Inform.) Cale de dirijare a informațiilor. 2. Conductor comun al mai multor circuite. (< fr. bus)

BUȘ, (1) buși, s. m. (2) bușuri, s. n. 1. S. m. (Pop.) Pumn. ◊ (În expr.) În patru buși = în patru labe. De-a bușilea = pe brânci. 2. S. n. (Înv.) Lovitură puternică dată cu pumnii. [Formă gramaticală: (în expr.) bușilea] – Din buși².

buș² sm [At: G. GIUGLEA, ap. DA / Pl: ~i / E: lat byssus] (Îrg) Ciorap gros de lână, lucrat, de obicei, cu un singur cârlig.

buș³, ~ă a [At: T. DINU, Ț.O., ap. DA ms / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Olt) Roșcat.

buș¹ [At: ANON. CAR. / Pl: ~e, ~uri / E: nct] (Pop) 1 sm (Mpl) Pumn. 2 sm, sn (Îlav) În patru ~i sau de-a ~le(a) În patru labe. 3 sm (Pex; lpl) Lovitură puternică. 4 sm Pietricele folosite într-un joc numit în buși. 5 sm (Reg) Pământ strâns laolaltă.

bușai sn [At: TDRG / Pl: ? / E: buși] (Pop) Lovitură puternică (cu pumnul).

buș s.m. (reg.) Ciorap gros de lînă, lucrat de obicei cu un singur cîrlig (de lemn). • pl. -i. /lat. byssus, -i „in”.

bușai s.n. (pop.) Bușeală. • pl. -aiuri, -aie. /de la buși.

buși¹ s.m. pl. (pop.) 1 Pumni. 2 Loc.adv. În patru buși = sprijinit pe mîini și pe picioare; în patru labe. Se vedeau în patru buși la pămînt, scăpați de amețeala statului în picioare (SANDU-A.). De-a bușilea (sau bușile, bușele) = pe brînci. Cățărîndu-se din stei în stei, mai de-a bușele... se urcă deasupra muntelui (ISP.). 3 Lovituri puternice date cu pumnii. 4 Joc de copii cu pietricele. • și bișilea s.m., bușele, bușelea, bușuri s.n. /cf. buș.

BUȘI¹ s. m. pl. (În expr.) În patru buși = în patru labe. De-a bușilea = pe brânci. [Formă gramaticală: (în expr.) bușilea] – Din buși².

BUȘI¹ s. m. pl. (Numai în loc. adv.) În patru buși = sprijinit pe mîini și pe picioare, în patru labe. [Copiii mici] se lăsau încet-încet și rîdeau iar, cînd se vedeau în patru buși la pămînt, scăpați de amețeala statului în picioare. SANDU-ALDEA, U. P. 160. (În legătură cu verbe de mișcare) De-a bușilea (sau bușite, bușele) = pe brînci. Cățărîndu-se din stei în stei, mai d-a bușele... se urcă deasupra muntelui. ISPIRESCU, L. 195. – Forme gramaticale: bușilea, bușile, bușele.

BUȘI¹ s. m. pl. (În expr.) În patru buși = în patru labe. De-a bușilea = pe brînci. [Formă gramaticală: (în expr.) bușilea] – Comp. bg. buša „a lovi cu pumnul”.

BUȘI ~ m. la pl. 1): În patru ~ în patru labe. 2): De-a bușilea târându-se pe brânci. /v. a buși

buș m. pumn, numai în locuțiunea: a merge de-a bușile, pe mâini si pe picioare (cum umblă pruncii). [Vechiu-rom. buș, pumn (Dosofteiu), sens păstrat de formele derivate: probabil de origină onomatopeică].

+bus s. n., pl. busuri

bus s. n.

buș² (pumn; joc; ciorap) (pop.) s. m., pl. buși

buș¹ (lovitură) (înv.) s. n., pl. bușuri

buș² (lovitură) (înv.) s. n., pl. bușuri

!buș¹ (pumn, joc, ciorap) (pop.) s. m., pl. buși

buși s. m. pl.

BUȘ s. v. pumn.

buș s. v. PUMN.

BUȘ subst. 1. Bușul, mold. (RI V 225). 2. Bușa, fam., olt. și ard. (Sur VI; RI VI 262; Paș). 3. Bușan, ard. (Paș). 4. Bușe, (T-Jiu); – pren. (Am 107); – clăcaș (Hur). 5. Bușu pren.; Bușiu frecv., Bușică, Bușica, Bușcu, Bușulenga, forme ar. (Cara 26, 34) probabil de altă origine. 6. Bușel, Ion, Moga (AO V 225). 7. Bușilă (Paș; Bir I; Arh; Vra); -Lupul, 1790 (BCI VII 21). 8. Bușoia, C. (Grd 44); Bașaia (Paș). 9. Cu div. sufixe: Bușag, 1425 (Ț-Rom 144, 152); -a (ib.); -a (16 B II 86) și s. 10. Cf. Bușai vlah din Serbia, 1348 (A Ist III 85), cf. srb.-cr. (?) bušat, nume de bou (DLR); + -man, Bușmeni s.