BUȘ, (1) buși, s. m. (2) bușuri, s. n. 1. S. m. (Pop.) Pumn. ◊ (În expr.) În patru buși = în patru labe. De-a bușilea = pe brânci. 2. S. n. (Înv.) Lovitură puternică dată cu pumnii. [Formă gramaticală: (în expr.) bușilea] – Din buși².

buș² sm [At: G. GIUGLEA, ap. DA / Pl: ~i / E: lat byssus] (Îrg) Ciorap gros de lână, lucrat, de obicei, cu un singur cârlig.

buș³, ~ă a [At: T. DINU, Ț.O., ap. DA ms / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Olt) Roșcat.

buș¹ [At: ANON. CAR. / Pl: ~e, ~uri / E: nct] (Pop) 1 sm (Mpl) Pumn. 2 sm, sn (Îlav) În patru ~i sau de-a ~le(a) În patru labe. 3 sm (Pex; lpl) Lovitură puternică. 4 sm Pietricele folosite într-un joc numit în buși. 5 sm (Reg) Pământ strâns laolaltă.

buș s.m. (reg.) Ciorap gros de lînă, lucrat de obicei cu un singur cîrlig (de lemn). • pl. -i. /lat. byssus, -i „in”.

BUȘ¹ sm. 1 ‡ Pumn; păstrat astăzi numai în loc. (a umbla) de-a bușile, pe brînci: cînd un copil, care poate umbla în picioare, umblă de-a bușile, se crede că vin rudele MAR. ¶ 2 Mold. Băn. Bulgăre ( de pămînt, de zăpadă, etc.) [comp. BRUȘ] ¶ 3 Numele fiecăreia din pietricelele cu care se joacă copiii în jocul de-a bușii sau în buși, numit în Muntenia „în-cinci-pietre”, în Olten. „cirica”.

buș m. pumn, numai în locuțiunea: a merge de-a bușile, pe mâini si pe picioare (cum umblă pruncii). [Vechiu-rom. buș, pumn (Dosofteiu), sens păstrat de formele derivate: probabil de origină onomatopeică].

buși¹ s.m. pl. (pop.) 1 Pumni. 2 Loc.adv. În patru buși = sprijinit pe mîini și pe picioare; în patru labe. Se vedeau în patru buși la pămînt, scăpați de amețeala statului în picioare (SANDU-A.). De-a bușilea (sau bușile, bușele) = pe brînci. Cățărîndu-se din stei în stei, mai de-a bușele... se urcă deasupra muntelui (ISP.). 3 Lovituri puternice date cu pumnii. 4 Joc de copii cu pietricele. • și bișilea s.m., bușele, bușelea, bușuri s.n. /cf. buș.

BUȘI¹ s. m. pl. (În expr.) În patru buși = în patru labe. De-a bușilea = pe brânci. [Formă gramaticală: (în expr.) bușilea] – Din buși².

BUȘI¹ s. m. pl. (Numai în loc. adv.) În patru buși = sprijinit pe mîini și pe picioare, în patru labe. [Copiii mici] se lăsau încet-încet și rîdeau iar, cînd se vedeau în patru buși la pămînt, scăpați de amețeala statului în picioare. SANDU-ALDEA, U. P. 160. (În legătură cu verbe de mișcare) De-a bușilea (sau bușite, bușele) = pe brînci. Cățărîndu-se din stei în stei, mai d-a bușele... se urcă deasupra muntelui. ISPIRESCU, L. 195. – Forme gramaticale: bușilea, bușile, bușele.

BUȘI¹ s. m. pl. (În expr.) În patru buși = în patru labe. De-a bușilea = pe brînci. [Formă gramaticală: (în expr.) bușilea] – Comp. bg. buša „a lovi cu pumnul”.

BUȘI ~ m. la pl. 1): În patru ~ în patru labe. 2): De-a bușilea târându-se pe brânci. /v. a buși

buș² (pumn; joc; ciorap) (pop.) s. m., pl. buși

!buș¹ (pumn, joc, ciorap) (pop.) s. m., pl. buși

buși s. m. pl.

BUȘ s. v. pumn.

buș s. v. PUMN.