91 de definiții pentru buruiană (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

BURUIÁNĂ, buruieni, s. f. Nume generic pentru diverse plante erbacee necultivate. ◊ Buruiană de leac = plantă medicinală. ♦ Nume dat unor plante necultivate comestibile. [Pl. și: buruiene.Var.: buruián s. n.] – Din bg., sb. burjan.

BURUIÁNĂ, buruieni, s. f. (Pop.) Nume generic pentru diverse plante erbacee necultivate. ◊ Buruiană de leac = plantă medicinală. ♦ Nume dat unor plante necultivate comestibile. [Pl. și: buruiene.Var.: buruián s. n.] – Din bg., scr. burjan.

BURUIÁNĂ, buruieni, s. f. (La sg. adesea cu sens colectiv) Nume popular dat în mod generic plantelor erbacee necultivate (afară de iarbă), care aparțin la diverse specii și familii și care, cînd cresc printre semănături, sînt dăunătoare și trebuie plivite. Pe sub grinzile afumate, sparte de cari, stau buruieni și flori uscate. CAMILAR, TEM. 26. Văzînd palaturile dărîmate și cu buruieni crescute pe dînsele, oftă. ISPIRESCU, L. 10. În mijlocul unei grădini pustii, unde lobodele și buruienile crescusă mari, în tufe negre-verzi... EMINESCU, N. 37. ◊ Fig. Bine-ar fi să piară buruiana răului de pe lume. CAMILAR, TEM. 57. ◊ Buruiană de leac - plantă medicinală. Am în bordeiul meu strînse buruieni de leac. SADOVEANU, N. F. 79. ♦ Nume popular dat diferitelor plante necultivate, comestibile. Borș cu buruieni.Pl. și:buruiene (CREANGĂ, P. 238, NEGRUZZI S. I 101). – Variantă: buruián (DAVIDOGLU, M. 75) s. n.

BURUIÁNĂ, buruieni, s. f. (Pop.) Nume pentru diverse plante erbacee necultivate (afară de iarbă), care dăunează semănăturilor când cresc printre ele. ◊ Buruiană de leac = plantă medicinală. ♦ Nume dat unor plante necultivate comestibile. [Pl. și: buruiene.Var.: buruián s. n.] – Bg., sb. burjan.

buruiánă s. f., g.-d. art. buruiénii; pl. buruiéni

buruiánă s. f., g.-d. art. buruiénii; pl. buruiéni

BURUIÁNĂ s. (BOT.) 1. bălărie, (pop.) dudău, (reg.) beldie, (înv.) bâlie, zizanie. 2. buruiana-surpăturii (Scleranthus annuus) = (reg.) boșoroagă, sincerică; buruiană-de-cinci-degete (Potentilla recta) = (reg.) găinuță, gălbenușă, scrântitoare; buruiană-porcească (Hipochoeris radicata) = (reg.) iarbă-porcească.

buruiánă (-iéne), s. f. – Bălărie, în general, plantă erbacee care crește spontan. – Var. bur(ă)iană, bur(u)ian, bur(u)(i)eniță, bur(u)(i)enuță. Sl. burjanŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 34; Berneker 103); cf. bg. buren, sb. burjan, rus. burjan, mag. burján. Trebuie semnalat că Berneker consideră cuvîntul „de origine obscură” în cadrul limbii sb.Der. buruieniște, s. f. (hățiș); buruienos, adj. (năpădit de buruieni); îmburuiena, vb. (a năpădi buruienile un teren).

BURUIÁNĂ ~iéni f. 1) Orice plantă erbacee necultivată, care crește pe terenuri cultivate și dăunează culturilor agricole. 2) reg. Nume generic dat mai multor plante erbacee comestibile cultivate; verdeață. ◊ ~ de leac buruiană folosită în medicina populară și în farmaceutică; plantă medicinală. [G.-D. buruienii; Sil. -ru-ia-] /<bulg. burjan

buruiană f. 1. iarbă în genere; 2. iarbă rea, bălărie; 3. pl. ierburi de leac, plante medicinale; 4. numire generală pentru plantele erbacee: buruiană de bubă rea, spanac porcesc; buruiană câinească, breiu; buruiană de cinci degete, scrintitoare; buruiană de friguri, laptele câinelui; buruiană de lungoare, leuștean; buruiene domnești, văzdoagă. [Munt. buriană = slav. BURĬANŬ].

buruĭánă f., pl. ĭene și ĭenĭ (d. buruian). Plantă mică erbacee (dar nu ĭarbă care acoperă cîmpurile saŭ care se cosește p. fîn), ca: loboda, știru, patlagina, cucuta, mătrăguna și altele, maĭ ales vorbind de cele care îneacă semănăturile. Buruĭana cinească, breĭ (V. mercurială); buruĭană pucĭoasă, pucĭoacnă.

BURUIANA-BURÉȚILOR s. v. scânteioară, scânteiuță.

BURUIANA-CELOR-SLÁBI s. v. slăbănog.

BURUIANA-FÁPTULUI s. v. garanță, otrățel, pațachină, roibă.

BURUIANA-FRÍGURILOR s. v. piperul-lupului, popilnic.

BURUIANA-JÚNGHIULUI s. v. rocoțea.

BURUIANA-LINGÓRII s. v. leuștean.

BURUIANA-ORBÁLȚULUI s. v. talpa-gâștei.

BURUIANA-RÂNDUNÍCII s. v. răculeț.

BURUIANA-RUȘÍNII s. v. rușinea-fetei.

Intrare: buruiană
buruiană
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular buruia buruiana
plural buruieni buruienile
genitiv-dativ singular buruieni buruienii
plural buruieni buruienilor
vocativ singular
plural
buruiană
substantiv feminin (F17) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular buruia buruiana
plural buruiene buruienele
genitiv-dativ singular buruiene buruienei
plural buruiene buruienelor
vocativ singular
plural