10 definiții pentru burg


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURG, burguri, s. n. Castel medieval; cetate, așezare fortificată, cu caracter militar sau administrativ; oraș medieval; p. ext. oraș vechi. – Din fr. bourg.

BURG, burguri, s. n. Castel medieval; cetate, așezare fortificată, cu caracter militar sau administrativ; oraș medieval; p. ext. oraș vechi. – Din fr. bourg.

burg sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr bourg] (Frm) 1 Castel medieval. 2 Așezare fortificată cu caracter militar sau administrativ. 3 Oraș medieval. 4 (Pex) Oraș vechi.

BURG, burguri, s. n. Orășel medieval; p. ext. oraș vechi (care datează din evul mediu). E toată țara Bîrsei înaintea lui [a Oltului], cu turlele Brașovului profilate în zare, și Oltul ar fi putut merge cel puțin pînă sub zidurile vechiului burg. BOGZA, C. O. 193.

BURG, burguri, s. n. Castel medieval; oraș medieval; p. ext. oraș vechi. – Fr. bourg.

BURG s.n. 1. (Ist.) Așezare medievală cu un statut special (de obicei fortificată). 2. Stradă în unele orașe italiene, situată în afara zidurilor cetății. ♦ Cartier periferic al unor orașe italiene. [Pl. -guri. / cf. fr. bourg, it. borgo, lat. t. burgum < germ. Burg – fortăreață].

BURG s. n. așezare medievală (fortificată) cu caracter militar sau administrativ; oraș vechi. (< germ. Burg, fr. bourg)

BURG ~uri n. înv. Oraș medieval fortificat, având un statut special; cetate. /<fr. bourg


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

burg (búrguri), s. n. – Oraș, cetate. Fr. bourg.Der. burghez, s. m. (persoană din burghezie; materialist), din fr. bourgeois, cu schimbare a suf. -ois în -ez; burghezie, s. f. (clasă socială urbană); burghezime, s. f. (burghezie); burgrav, s. m., din fr. burgrave.

Intrare: burg
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burg
  • burgul
  • burgu‑
plural
  • burguri
  • burgurile
genitiv-dativ singular
  • burg
  • burgului
plural
  • burguri
  • burgurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

burg

  • 1. Castel medieval; așezare fortificată, cu caracter militar sau administrativ; oraș medieval.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cetate un exemplu
    exemple
    • E toată țara Bîrsei înaintea lui [a Oltului], cu turlele Brașovului profilate în zare, și Oltul ar fi putut merge cel puțin pînă sub zidurile vechiului burg. BOGZA, C. O. 193.
      surse: DLRLC
  • 2. Stradă în unele orașe italiene, situată în afara zidurilor cetății.
    surse: DN
    • 2.1. Cartier periferic al unor orașe italiene.
      surse: DN

etimologie: