4 intrări
33 de definiții

Explicative DEX

BURA1 pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

BURA2, burez, vb. I. Tranz. 1. A astupa cu un material de buraj (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. – Din fr. bourrer.

bura1 vi [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: 3 ~ează / E: bură2] (Rar) A ploua mărunt și des Si: a burnița, (reg) a burlița. corectat(ă)

bura3 vi [At: MINEIUL (1776) 189 2/2 / Pzi: ~rez / E: vsl борꙗ] (Iuz) A lupta.

bura2 vt [At: DEX / Pzi: ~rez / E: fr bourrer] 1 A astupa cu un material special (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de exploziv, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare. 2 A îndesa balastul sub traversele liniei de cale ferată.

burău sn [At: JAHRESBER. III, 314 / Pl: nct / E: nct] (Reg; rar) Cascadă.

bura1 vb. I. intr. A ploua mărunt și des; a burnița. • prez.ind. pers. 3 -ează. /bură + -a.

bura2 vb. I. tr. 1 A astupa cu un material inert (argilă, nisip etc.) o încărcătură de exploziv pentru a-i mări efectul de distrugere. 2 A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. 3 (inform.; înv.) A bloca alimentarea unei mașini electronice cu cartele perforate. • prez.ind. -ez. /<fr. bourrer.

BURA (-rează) vb. unipers. 🌦 A se cerne o ploaie măruntă și deasă: începe a ~, apoi o întoarce în lapoviță (CRG.) [bură2].

❍BURĂU sbst. Băn. Cascadă.

BURA1, pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. – Din bură.

BURA2, burez, vb. I. Tranz. 1. A astupa cu un material de buraj (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. – Din fr. bourrer.

BURA, pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A. ploua mărunt și des, a burnița, a cerne, a țîrîi. Prindea iar a bura, și cu cît bura mai des, pădurea către care mergea se întuneca mai tare. CAMILAR, N. I 235. Spre miezul nopții începuse a bura și a tuna mai tare. CONTEMPORANUL, IV 303. Începe a bura, apoi o întoarce în lapoviță, pe urmă o dă în frig și ninsoare. CREANGĂ, A. 30.

BURA2, burez, vb. I. Tranz. 1. A astupa cu un material o gaură în care a fost introdus un exploziv. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. – Fr. bourrer.

BURA1, pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a cerne, a țîrîi. – Din bură.

BURA vb. I. tr. 1. A astupa cu un material inert o gaură de mină după introducerea explozivului. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. [P.i. -rez, 3,6 -rează. / < fr. bourrer].

BURA vb. tr. 1. a astupa cu un material inert o încărcătură de exploziv pentru a mări efectul de distrugere. 2. a îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. 3. (inform.) a bloca alimentarea unei mașini electronice cu cartele perforate. (< fr. bourrer)

A BURA2 ~ez tranz. 1) (găuri de mine după introducerea unui exploziv) A astupa cu un material inert (nisip, lut etc.). 2) (balastul de sub traversele unei linii de cale ferată) A apăsa cu forță (pentru a întări). /<fr. bourrer

A BURA1 pers. 3 ~ează intranz. A ploua mărunt și des; a burnița; a cerne. /v. bură

burà v. a cădea bură, a ploua mărunt.

bureáză v. intr. impers. (d. bură). Se zice despre ploaĭe cînd începe saŭ cînd e slabă. – În Olt. burnițează.

buréz V. burează.

Ortografice DOOM

bura1 (a ~) (a astupa cu buraj) vb., ind. prez. 1 sg. burez, 3 burează; conj. prez. 1 sg. să burez, 3 să bureze

bura2 (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. burează; conj. prez. 3 să bureze

bura2 (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. burează

bura1 (a ~) (a astupa cu buraj) vb., ind. prez. 3 burează

bura (a ploua mărunt) vb. unipers., ind. prez. 3 sg. burează

bura (a astupa cu buraj) vb., ind. prez. 1 sg. burez, 3 sg. și pl. burează

Sinonime

BURA vb. (MET.) a burnița, a țârcâi, a țârâi, (înv. și pop.) a roura, (reg.) a burui, (înv.) a roua, (fig.) a cerne. (Afară ~.)

BURĂU s. v. cascadă, cataractă, cădere de apă.

BURA vb. a burnița, a țîrcîi, a țîrîi, (înv. și pop.) a roura, (reg.) a burui, (înv.) a roua, (fig.) a cerne. (Afară ~.)

burău s. v. CASCADĂ. CATARACTĂ. CĂDERE DE APĂ.

Arhaisme și regionalisme

bura2, burez, vb. I (înv.) a (se) lupta.

Intrare: bura (astupa)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bura
  • burare
  • burat
  • buratu‑
  • burând
  • burându‑
singular plural
  • burează
  • burați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • burez
(să)
  • burez
  • buram
  • burai
  • burasem
a II-a (tu)
  • burezi
(să)
  • burezi
  • burai
  • burași
  • buraseși
a III-a (el, ea)
  • burează
(să)
  • bureze
  • bura
  • bură
  • burase
plural I (noi)
  • burăm
(să)
  • burăm
  • buram
  • burarăm
  • buraserăm
  • burasem
a II-a (voi)
  • burați
(să)
  • burați
  • burați
  • burarăți
  • buraserăți
  • buraseți
a III-a (ei, ele)
  • burează
(să)
  • bureze
  • burau
  • burară
  • buraseră
Intrare: bura (lupta)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bura
  • burare
  • burat
  • buratu‑
  • burând
  • burându‑
singular plural
  • burează
  • burați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • burez
(să)
  • burez
  • buram
  • burai
  • burasem
a II-a (tu)
  • burezi
(să)
  • burezi
  • burai
  • burași
  • buraseși
a III-a (el, ea)
  • burează
(să)
  • bureze
  • bura
  • bură
  • burase
plural I (noi)
  • burăm
(să)
  • burăm
  • buram
  • burarăm
  • buraserăm
  • burasem
a II-a (voi)
  • burați
(să)
  • burați
  • burați
  • burarăți
  • buraserăți
  • buraseți
a III-a (ei, ele)
  • burează
(să)
  • bureze
  • burau
  • burară
  • buraseră
Intrare: bura (ploua)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bura
  • burare
  • burat
  • buratu‑
  • burând
  • burându‑
singular plural
  • burează
  • burați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • burez
(să)
  • burez
  • buram
  • burai
  • burasem
a II-a (tu)
  • burezi
(să)
  • burezi
  • burai
  • burași
  • buraseși
a III-a (el, ea)
  • burează
(să)
  • bureze
  • bura
  • bură
  • burase
plural I (noi)
  • burăm
(să)
  • burăm
  • buram
  • burarăm
  • buraserăm
  • burasem
a II-a (voi)
  • burați
(să)
  • burați
  • burați
  • burarăți
  • buraserăți
  • buraseți
a III-a (ei, ele)
  • burează
(să)
  • bureze
  • burau
  • burară
  • buraseră
Intrare: burău
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burău
  • burăul
  • burău‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • burău
  • burăului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bura, burezverb

tranzitiv
  • 1. A astupa cu un material de buraj (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM DN MDN '00 NODEX
  • 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM DN MDN '00 NODEX
  • 3. informatică A bloca alimentarea unei mașini electronice cu cartele perforate. DEXI MDN '00
etimologie:

bura, burezverb

etimologie:

bura, burezverb

intranzitiv unipersonal
  • 1. A ploua mărunt și des. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    • format_quote Prindea iar a bura, și cu cît bura mai des, pădurea către care mergea se întuneca mai tare. CAMILAR, N. I 235. DLRLC
    • format_quote Spre miezul nopții începuse a bura și a tuna mai tare. CONTEMPORANUL, IV 303. DLRLC
    • format_quote Începe a bura, apoi o întoarce în lapoviță, pe urmă o dă în frig și ninsoare. CREANGĂ, A. 30. DLRLC
etimologie:
  • bură DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM NODEX

burăusubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.