5 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

burat3, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~ați, ~e / E: bură2] 1 Acoperit cu bură2 (2). 2 (Pan) Fără luciu.

burát2 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: bura1] (Rar) Bură2 (1).

burát1 sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr burat] Sită centrifugală pentru cernerea făinii în morărit.

BURÁT, burate, s. n. Aparat format dintr-o sită centrifugă, folosit pentru cernerea făinii de cereale. – Din fr. burat.

BURÁT, burate, s. n. Aparat format dintr-o sită centrifugă, folosit pentru cernerea făinii de cereale. – Din fr. burat.

BURÁT, burate, s. n. Sită centrifugă folosită în morărit pentru cernerea urluielii de grâu sau de secară în vederea obținerii făinii. – V. bura1.

BURÁT s.n. Sită centrifugă folosită în morărit pentru cernerea făinii. [Pl. -te. / < fr. burat].

BURÁT s. m. sită centrifugă pentru cernut făina din cereale. (< fr. burat)

BURÁT ~e n. Sită centrifugă, folosită în industria morăritului pentru a cerne făina. /<fr. burat

bura3 vi [At: MINEIUL (1776) 189 2/2 / Pzi: ~rez / E: vsl борꙗ] (Iuz) A lupta.

bura1 vi [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: 3 ~ea / E: bură2] (Rar) A ploua mărunt și des Si: a burnița, (reg) a burlița. corectată

bura2 vt [At: DEX / Pzi: ~réz / E: fr bourrer] 1 A astupa cu un material special (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de exploziv, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare. 2 A îndesa balastul sub traversele liniei de cale ferată.

búrăț sn [At: DA / Pl: ? / E: ctm bură2 + crivăț] (Trs) Ceață pe munți.

BURÁ2, burez, vb. I. Tranz. 1. A astupa cu un material de buraj (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. – Din fr. bourrer.

BURÁ2, burez, vb. I. Tranz. 1. A astupa cu un material de buraj (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. – Din fr. bourrer.

BURÁ1 pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

BURÁ1, pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. – Din bură.

BURÁ, pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A. ploua mărunt și des, a burnița, a cerne, a țîrîi. Prindea iar a bura, și cu cît bura mai des, pădurea către care mergea se întuneca mai tare. CAMILAR, N. I 235. Spre miezul nopții începuse a bura și a tuna mai tare. CONTEMPORANUL, IV 303. Începe a bura, apoi o întoarce în lapoviță, pe urmă o dă în frig și ninsoare. CREANGĂ, A. 30.

BURÁ2, burez, vb. I. Tranz. 1. A astupa cu un material o gaură în care a fost introdus un exploziv. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. – Fr. bourrer.

BURÁ1, pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a cerne, a țârâi. – Din bură.

BURÁ vb. I. tr. 1. A astupa cu un material inert o gaură de mină după introducerea explozivului. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. [P.i. -rez, 3,6 -rează. / < fr. bourrer].

BURÁ vb. tr. 1. a astupa cu un material inert o încărcătură de exploziv pentru a mări efectul de distrugere. 2. a îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. 3. (inform.) a bloca alimentarea unei mașini electronice cu cartele perforate. (< fr. bourrer)

arată toate definițiile

Intrare: burat (adj.)
burat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burat
  • buratul
  • buratu‑
  • bura
  • burata
plural
  • burați
  • burații
  • burate
  • buratele
genitiv-dativ singular
  • burat
  • buratului
  • burate
  • buratei
plural
  • burați
  • buraților
  • burate
  • buratelor
vocativ singular
plural
Intrare: burat (s.n.)
burat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burat
  • buratul
  • buratu‑
plural
  • burate
  • buratele
genitiv-dativ singular
  • burat
  • buratului
plural
  • burate
  • buratelor
vocativ singular
plural
Intrare: bura (astupa)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bura
  • burare
  • burat
  • buratu‑
  • burând
  • burându‑
singular plural
  • burea
  • burați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • burez
(să)
  • burez
  • buram
  • burai
  • burasem
a II-a (tu)
  • burezi
(să)
  • burezi
  • burai
  • burași
  • buraseși
a III-a (el, ea)
  • burea
(să)
  • bureze
  • bura
  • bură
  • burase
plural I (noi)
  • burăm
(să)
  • burăm
  • buram
  • burarăm
  • buraserăm
  • burasem
a II-a (voi)
  • burați
(să)
  • burați
  • burați
  • burarăți
  • buraserăți
  • buraseți
a III-a (ei, ele)
  • burea
(să)
  • bureze
  • burau
  • bura
  • buraseră
Intrare: bura (ploua)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bura
  • burare
  • burat
  • buratu‑
  • burând
  • burându‑
singular plural
  • burea
  • burați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • burez
(să)
  • burez
  • buram
  • burai
  • burasem
a II-a (tu)
  • burezi
(să)
  • burezi
  • burai
  • burași
  • buraseși
a III-a (el, ea)
  • burea
(să)
  • bureze
  • bura
  • bură
  • burase
plural I (noi)
  • burăm
(să)
  • burăm
  • buram
  • burarăm
  • buraserăm
  • burasem
a II-a (voi)
  • burați
(să)
  • burați
  • burați
  • burarăți
  • buraserăți
  • buraseți
a III-a (ei, ele)
  • burea
(să)
  • bureze
  • burau
  • bura
  • buraseră
Intrare: burăț
burăț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

burat (s.n.)

  • 1. Aparat format dintr-o sită centrifugă, folosit pentru cernerea făinii de cereale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

bura (astupa) tranzitiv

  • 1. A astupa cu un material de buraj (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

bura (ploua) intranzitiv unipersonal

  • 1. A ploua mărunt și des.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: burnița cerne țârâi (cădea, suna) 3 exemple
    exemple
    • Prindea iar a bura, și cu cît bura mai des, pădurea către care mergea se întuneca mai tare. CAMILAR, N. I 235.
      surse: DLRLC
    • Spre miezul nopții începuse a bura și a tuna mai tare. CONTEMPORANUL, IV 303.
      surse: DLRLC
    • Începe a bura, apoi o întoarce în lapoviță, pe urmă o dă în frig și ninsoare. CREANGĂ, A. 30.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • bură
    surse: DEX '98