burat³, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~ați, ~e / E: bură²] 1 Acoperit cu bură² (2). 2 (Pan) Fără luciu.

burat² sn [At: DA / Pl: ~uri / E: bura¹] (Rar) Bură² (1).

burat¹ sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: fr burat] Sită centrifugală pentru cernerea făinii în morărit.

burat¹ s.n. Sită centrifugă folosită pentru cernerea fainii de cereale. • pl. -e. /<fr. burat.

burat², -ă adj. (pop.) Care este udat de ploaie, care este acoperit de bură. • pl. -ți, -te. /v. bura¹.

BURAT, burate, s. n. Sită centrifugă folosită în morărit pentru cernerea urluielii de grîu sau de secară în vederea obținerii făinii. – V. bura¹.

BURAT s.n. Sită centrifugă folosită în morărit pentru cernerea făinii. [Pl. -te. / < fr. burat].

BURAT s. m. sită centrifugă pentru cernut făina din cereale. (< fr. burat)

BURAT ~e n. Sită centrifugă, folosită în industria morăritului pentru a cerne făina. /<fr. burat

BURA¹ pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

bura² vt [At: DEX / Pzi: ~rez / E: fr bourrer] 1 A astupa cu un material special (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de exploziv, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare. 2 A îndesa balastul sub traversele liniei de cale ferată.

bura³ vi [At: MINEIUL (1776) 189 2/2 / Pzi: ~rez / E: vsl борꙗ] (Iuz) A lupta.

bura¹ vi [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: 3 ~ează / E: bură²] (Rar) A ploua mărunt și des Si: a burnița, (reg) a burlița. corectat(ă)

burăț sn [At: DA / Pl: ? / E: ctm bură² + crivăț] (Trs) Ceață pe munți.

bura¹ vb. I. intr. A ploua mărunt și des; a burnița. • prez.ind. pers. 3 -ează. /bură + -a.

bura² vb. I. tr. 1 A astupa cu un material inert (argilă, nisip etc.) o încărcătură de exploziv pentru a-i mări efectul de distrugere. 2 A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. 3 (inform.; înv.) A bloca alimentarea unei mașini electronice cu cartele perforate. • prez.ind. -ez. /<fr. bourrer.

BURA¹, pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. – Din bură.

BURA, pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A. ploua mărunt și des, a burnița, a cerne, a țîrîi. Prindea iar a bura, și cu cît bura mai des, pădurea către care mergea se întuneca mai tare. CAMILAR, N. I 235. Spre miezul nopții începuse a bura și a tuna mai tare. CONTEMPORANUL, IV 303. Începe a bura, apoi o întoarce în lapoviță, pe urmă o dă în frig și ninsoare. CREANGĂ, A. 30.

BURA¹, pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a cerne, a țîrîi. – Din bură.

BURA², burez, vb. I. Tranz. 1. A astupa cu un material o gaură în care a fost introdus un exploziv. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. – Fr. bourrer.

BURA vb. I. tr. 1. A astupa cu un material inert o gaură de mină după introducerea explozivului. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. [P.i. -rez, 3,6 -rează. / < fr. bourrer].

BURA vb. tr. 1. a astupa cu un material inert o încărcătură de exploziv pentru a mări efectul de distrugere. 2. a îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. 3. (inform.) a bloca alimentarea unei mașini electronice cu cartele perforate. (< fr. bourrer)

A BURA² ~ez tranz. 1) (găuri de mine după introducerea unui exploziv) A astupa cu un material inert (nisip, lut etc.). 2) (balastul de sub traversele unei linii de cale ferată) A apăsa cu forță (pentru a întări). /<fr. bourrer

A BURA¹ pers. 3 ~ează intranz. A ploua mărunt și des; a burnița; a cerne. /v. bură

burà v. a cădea bură, a ploua mărunt.

bureáză v. intr. impers. (d. bură). Se zice despre ploaĭe cînd începe saŭ cînd e slabă. – În Olt. burnițează.

buréz V. burează.

burat s. n., pl. burate

burat s. n., pl. burate

burat s. n., pl. burate

bura² (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. burează; conj. prez. 3 să bureze

bura¹ (a ~) (a astupa cu buraj) vb., ind. prez. 1 sg. burez, 3 burează; conj. prez. 1 sg. să burez, 3 să bureze

bura² (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. burează

bura¹ (a ~) (a astupa cu buraj) vb., ind. prez. 3 burează

bura (a ploua mărunt) vb. unipers., ind. prez. 3 sg. burează

bura (a astupa cu buraj) vb., ind. prez. 1 sg. burez, 3 sg. și pl. burează

BURA vb. (MET.) a burnița, a țârcâi, a țârâi, (înv. și pop.) a roura, (reg.) a burui, (înv.) a roua, (fig.) a cerne. (Afară ~.)

BURA vb. a burnița, a țîrcîi, a țîrîi, (înv. și pop.) a roura, (reg.) a burui, (înv.) a roua, (fig.) a cerne. (Afară ~.)

bura², burez, vb. I (înv.) a (se) lupta.