6 definiții pentru buntușnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buntúșnic sm [At: DDRF / Pl: ~ici / E: rs бунтушчик] (Rsm) Conjurat.

BUNTÚȘNIC, buntușnici, s. m. (Mold., învechit și arhaizant) Rebel, răzvrătit, insurgent. Dezgolindu-se codrii de frunzișuri și venind și iarna, au ieșit acei buntușnici, ca lupii, în văi cătră sate și i-a prins pe toți Cantemir de grumaz. SADOVEANU, Z. C. 231.

BUNTÚȘNIC, buntușnici, s. m. (Înv., arh. și reg.) Conjurat, răzvrătit, rebel. – Rus buntovščik.

buntúșnic m. (rut. buntivnik). Rar. Rebel. Buntaș.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUNTÚȘNIC adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.

buntușnic adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT.

Intrare: buntușnic
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buntușnic
  • buntușnicul
  • buntușnicu‑
plural
  • buntușnici
  • buntușnicii
genitiv-dativ singular
  • buntușnic
  • buntușnicului
plural
  • buntușnici
  • buntușnicilor
vocativ singular
  • buntușnicule
  • buntușnice
plural
  • buntușnicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buntușnic

etimologie: