7 definiții pentru buntușnic
Explicative DEX
buntușnic sm [At: DDRF / Pl: ~ici / E: rs бунтушчик] (Rsm) Conjurat.
BUNTUȘNIC sm. Bucov. - BONTAȘ: au făcut ei ce-a făcut și mi i-au potolit pe ~i (GRIG.) [rus. buntovstihu].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BUNTUȘNIC, buntușnici, s. m. (Mold., învechit și arhaizant) Rebel, răzvrătit, insurgent. Dezgolindu-se codrii de frunzișuri și venind și iarna, au ieșit acei buntușnici, ca lupii, în văi cătră sate și i-a prins pe toți Cantemir de grumaz. SADOVEANU, Z. C. 231.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUNTUȘNIC, buntușnici, s. m. (Înv., arh. și reg.) Conjurat, răzvrătit, rebel. – Rus buntovščik.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
buntúșnic m. (rut. buntivnik). Rar. Rebel. Buntaș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
BUNTUȘNIC adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
buntușnic adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: buntușnic
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
buntușnic, buntușnicisubstantiv masculin
- 1. Conjurat, insurgent, rebel, revoltat, răsculat, răzvrătit. DLRLC DLRM
- Dezgolindu-se codrii de frunzișuri și venind și iarna, au ieșit acei buntușnici, ca lupii, în văi cătră sate și i-a prins pe toți Cantemir de grumaz. SADOVEANU, Z. C. 231. DLRLC
-
etimologie:
- buntovščik DLRM