opțiuni
  • info

14 definiții pentru bondoc (s.m.)

din care

Explicative DEX

bondoc, ~oacă [At: I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. VIII, 673 / V: bunduc, ~ă, bundac / Pl: ~oci, ~oace / E: tc bunduk] 1-2 smf, a (Om care este) scurt și îndesat. 3 sm (Reg; îf bunduc sau bundac) Stâlp care sprijină coasta prispei Si: taras.

bondoc, -oacă adj., s.m. 1 adj. (fam.; despre ființe) Care este de talie mică, gras și îndesat. E măruntă și bondoacă (SLAV.). ♦ (subst.) Hipocor. Copil. Bondocul i-a răspuns cu bucurie. 2 adj. Fig. (fam.; despre obiecte) Care este de dimensiune mică. 3 s.m. (reg.) Stîlpul care sprijină coasta prispei. • pl. -oci, -oace. și (reg.) bundac, bunduc s.m. /<tc. bunduk.

BONDOC, -O(A)CĂ, Mold. BUNDUC, -CĂ adj. și sm. f. 1 Scund și gros, mic și îndesat: pare că văz colo pe un biet vînător bondoc și pîntecos (ODOB.); groscioară, grasă, bondoacă, cu părul negru (DLVR.); bunduc, scurt, lat în spate și cu capul rotund (SAD.) 2 Bunduci, bondoci sm. pl. 💒 Stîlpii cari sprijinesc coastele prispelor, tarași; lemne scurte și groase de care sînt prinse stinghiile pe care se bat stoborii gardului [tc. bunduk].

BONDOC, -OACĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni și, fig., despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. Pînă mai an, soră-mea Vanghelina era bondoacă... și dintr-o dată s-a lungit, s-a deșirat. STANCU, D. 168. Una lungă și slabă, alta bondoacă și dolofană. PAS, L. I 126. E măruntă și bondoacă, dar de ani nu e mică. SLAVICI, V. P. 41. Vedeți cît de frumos se ține [pridvorul] pe stîlpii lui bondoci de stejar cioplit. CARAGIALE, M. 101. ◊ (Substantivat) Căldarea au luat-o? – Luat, dom’ Ioniță! i-a răspuns bondocul. GALAN, Z. R. 272. – Variantă: (Mold.) bunduc, -ă (SADOVEANU, O.III 536) adj.

bondoc a. și m. scurt și gros. [Mold. bunduc = turc. BUNDUK].

bundac sm vz bondoc

bundac s.m. v. bondoc.

bunduc s.m. v. bondoc.

BONDOCEL adj. și sm. dim. BONDOC1.

BUNDUC 👉 BONDOC.

Ortografice DOOM

bondoc adj. m., s. m., pl. bondoci; adj. f., s. f. bondoacă, pl. bondoace

bondoc adj. m., s. m., pl. bondoci; adj. f., s. f. bondoacă, pl. bondoace

bondoc adj. m., s. m., pl. bondoci; f. sg. bondoacă, pl. bondoace

bondoc

Intrare: bondoc (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bondoc
  • bondocul
  • bondocu‑
plural
  • bondoci
  • bondocii
genitiv-dativ singular
  • bondoc
  • bondocului
plural
  • bondoci
  • bondocilor
vocativ singular
  • bondocule
plural
  • bondocilor
bundac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bondoc, bondocisubstantiv masculin
bondoacă, bondoacesubstantiv feminin
bondoc, bondoacăadjectiv

  • 1. (Despre oameni) Scurt și îndesat, mic și gros. DEX '09 DLRLC
    sinonime: îndesat diminutive: bondocel
    • format_quote Pînă mai an, soră-mea Vanghelina era bondoacă... și dintr-o dată s-a lungit, s-a deșirat. STANCU, D. 168. DLRLC
    • format_quote Una lungă și slabă, alta bondoacă și dolofană. PAS, L. I 126. DLRLC
    • format_quote E măruntă și bondoacă, dar de ani nu e mică. SLAVICI, V. P. 41. DLRLC
    • format_quote Căldarea au luat-o? – Luat, dom’ Ioniță! i-a răspuns bondocul. GALAN, Z. R. 272. DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Vedeți cît de frumos se ține [pridvorul] pe stîlpii lui bondoci de stejar cioplit. CARAGIALE, M. 101. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.