2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bulbucare sf [At: MDA ms / Pl: ~cări / E: bulbuca] 1 Umflare. 2 Holbare.

bulbúc sm [At: LB / V: bolbóc, borbóc, ~úș / Pl: ~uci / E: fo] 1-3 Bășică de apă (de săpun, de spumă etc.). 4 Corp sferic. 5 Plantă erbacee toxică din familia ranunculaceelor, cu flori mari globoase de culoare galbenă, cu vinișoare verzi pe dinafară, răspândită în regiunile de munte și ocrotite de lege Si: bâlbor, bulbor, bulbucel-de-munte, gloanță, măr-auriu, fusta-rândunelii (Trollius europaeus). 6 Vârtej de apă. 7 (Lpl) Plantă erbacee din familia campanulaceelor, viguroasă și înaltă până la un metru, cu flori mari, albastre, care crește prin păduri (Campanula trachelium).

bulbucá [At: LB / V: bolbocá / Pzi: (3) bulbúcă / E: ns cf bulbuc] 1 vr (D. apă) A face bulbuci (1). 2 vr (Fig; d. oameni) A se mânia. 3 vr A ieși în relief, formând o umflătură. 4-5 vtr (D. ochi) A (se) holba.

BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. bulbuc.

BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. bulbuc.

BULBUCÁ, bulbuc, vb. I. (Obișnuit la pers. 3) 1. Refl. (Despre ochi) A se deschide tare (ieșind din orbite) și a privi fix (de groază sau de mînie); a se holba, a se bleojdi. Ochii lui se bulbucară, furioși, către locul unde se afla cobzarul. PAS, L. I 19. Tranz. Oarță clătină din cap și bulbucă ochii spre cer. C. PETRESCU, R. DR. 53. 2. Intranz. și refl. (Despre apă) A face bulbuci, bășici.

BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A bulbuci. – Lat. *volvicare (= volvere).

A SE BULBUCÁ se bulbúcă intranz. (despre ochi) A ieși din orbite (de frică, groază, furie etc.). /<lat. volvicare

A BULBUCÁ bulbúc tranz. pop. (ochii) A face să se bulbuce. /<lat. volvicare

bulbucà (bulbucì) v. a clocoti (de valuri), a scoate bășici, a curge cu sgomot. [Onomatopee exprimând sgomotul cu care apa agitată iese dintr’un izvor sau dintr’o sticlă].

2) bulbúc (mă) a v. refl. (d. bulbuc 1). 1) Mă unflu, ĭes în relief rătund: ochiĭ luĭ se bulbucă (VR. 1910, 6, 289). V. boboșez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă

bulbucá vb., ind. prez. 1 sg. bulbúc, 3 sg. și pl. bulbúcă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BULBUCÁRE s. v. holbare.

BULBUCARE s. căscare, holbare, mărire, umflare, zgîire, zgîit, (pop. și fam.) belire, bleojdire, (pop.) boboșare, boldire. (~ ochilor.)

BULBUCA vb. a (se) căsca, a (se) holba, a (se) mări, a (se) umfla, a (se) zgîi, (pop. și fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) boboșa, a (se) bolboșa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovăni, (Transilv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgîmboia. (~ ochii.)

Intrare: bulbucare
bulbucare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulbucare
  • bulbucarea
plural
  • bulbucări
  • bulbucările
genitiv-dativ singular
  • bulbucări
  • bulbucării
plural
  • bulbucări
  • bulbucărilor
vocativ singular
plural
Intrare: bulbuca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bulbuca
  • bulbucare
  • bulbucat
  • bulbucatu‑
  • bulbucând
  • bulbucându‑
singular plural
  • bulbu
  • bulbucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bulbuc
(să)
  • bulbuc
  • bulbucam
  • bulbucai
  • bulbucasem
a II-a (tu)
  • bulbuci
(să)
  • bulbuci
  • bulbucai
  • bulbucași
  • bulbucaseși
a III-a (el, ea)
  • bulbu
(să)
  • bulbuce
  • bulbuca
  • bulbucă
  • bulbucase
plural I (noi)
  • bulbucăm
(să)
  • bulbucăm
  • bulbucam
  • bulbucarăm
  • bulbucaserăm
  • bulbucasem
a II-a (voi)
  • bulbucați
(să)
  • bulbucați
  • bulbucați
  • bulbucarăți
  • bulbucaserăți
  • bulbucaseți
a III-a (ei, ele)
  • bulbu
(să)
  • bulbuce
  • bulbucau
  • bulbuca
  • bulbucaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bulbucare

bulbuca

  • 1. reflexiv tranzitiv A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bleojdi (holba) holba 2 exemple
    exemple
    • Ochii lui se bulbucară, furioși, către locul unde se afla cobzarul. PAS, L. I 19.
      surse: DLRLC
    • Oarță clătină din cap și bulbucă ochii spre cer. C. PETRESCU, R. DR. 53.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv reflexiv unipersonal (Despre apă) A face bulbuci, a (se) bulbuci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bulbuci

etimologie:

  • cf. bulbuc
    surse: DEX '09 DEX '98